Ziua cu numărul 5 din cadrul Electric Castle a început puțin mai târziu decât de obicei, pentru mine, motivul principal fiind ziua cu numărul 4, 3, 2, 1. De concediu nu vă mai spun nimic, că-s chiar nesimțit să zic că am venit obosit, sau că oboseala s-a acumulat… așa că mai bine tac.
Am ajuns în festival ca un adevărat ardelean. De data asta cu mașina. Eu. Buburuza a venit mai târziu cu autobuzul (super pont a fost biletul VIP la bus, dai 10 lei în plus dar stai în față. La propriu, erai primul în rând, în maxim 15 minute plecai spre festival).
Cu toate că prognoza meteo ne spunea că vom avea un duș de câteva zeci de minute, Ilie nu a lucrat de ziua lui, ceea ce e și normal. Am avut fix 3 picuri pe la ora 18. Băi, da fix, că eu eram pe lângă casa noastră din festival, Booha Mansion, și am crezut că o persoană entuziasmată, care seamănă cu Sylvester the Cat, vorbește.
Revin. Așadar în ultima zi din festival am încercat să ascult de sfatul organizatorilor și pe cât posibil să o fac să conteze, ceea ce, în propria-mi gândire, s-a tradus: experimentează tot ce poți. Și fix asta am făcut. Am început, ca un inginer cu o vizită-n castel, după care m-am oprit să iau parte la EC Sesion (a fos o sesiune în care s-a vorbit de jurnalism, fake news și impactul rețelelor de socializare. Concluzia mea: cei mai mari dezinformatori din întreaga lume sunt prietenii de pe rețelele sociale).
Apoi am pășit cu încredere către zona de food, unde nu aveam cum să plec din cadrul festivalului fără să încerc un sandwich cu Halloumi de la Cimbru Food Truck. E genial, vă spun de pe acum. Și da, așa e, asta nu e poză cu preparatul meu, dar iarăși, mi-a fost prea poftă și nu am apucat să-l pozez.
Satisfăcut din punct de vedere culinar, m-am îndreptat spre Dance Garden, pentru că doar de acolo putem să-mi iau un pahar de Jelna. Cu el în mână, picioarele m-au purtat fără să-mi dau seama la colțul de activități al Bărboșilor. M-am distrat puțin aici, dar nu prea mult, pentru că timpul e scurt și sunt extrem de multe de făcut. Drept urmare, următorul popas l-am făcut la cortul #WeShowCase.
De aici, încet, m-am îndreptat spre hangar, mai beau o apă plată, mai ascult un concert. Din astea, chestii lumești. Știți și voi cum e. Pentru că deja mă simțeam obosit (nu știu voi cum sunteți, dar pe mine mă obosește maxim căldura, simt că mă stoarce de toată energia) am fost la Nu Știu Cine și mi-am luat o clătită cu ceva merișioare, banane, miere… ce să mai, o bombă calorică. Deci plină de energie.
Scena Electronic Beats a fost și ea vizitată nu doar o dată de către picioarele mele jucăușe. Mi-a plăcut mult. Mi-au plăcut dj-ii care au mixat acolo și atmosfera: să dansezi la ora două, în mijlocul zilei, mi se pare genial.
Mai spre seară, înainte de concertul Jessie J (care apropo, a rupt nu doar muzical, dar efectiv a făcut să plângă tot EC-ul. Tare fata, felicitări! Dacă nu ați fost / văzut concertul, puteți să vă uitați aici la el), am fost, din nou, la Booha, unde Dj Wicked împreună cu Macanache au făcut super show.
Dacă e să sumarizez #EC6 într-o propoziție, cred că nu aș greși deloc dacă aș spune: