Da Pino este, înainte de orice, o poveste. Născută din pasiune pentru gastronomie și din dorință de a împărtăși o experiență culinară deosebită cu toți cei entuziasmați să o trăiască, alături de cei care i-au dat viață.
De prea multe ori simțim că localitatea în care trăim nu ne oferă la fel de multe opțiuni de timp liber la fel cum simțim când suntem într-un concediu. Cumva, pe o anumită parte, dacă o întoarcem, e și normal.
Trăim într-o eră în care primim răspunsurile pe loc, în care nu mai avem răbdare, într-o eră în care ne plictisim foarte repede și de cele mai multe ori nu mai avem răbdarea de a redescoperi lucruri cu care am intrat în contact acum delta T, cu care am avut nu cea mai bună experiență.
Datorită faptului că am conștientizat aceste lucruri mi-am propus să încerc să redescopăr orașul. Chiar dacă am mai fost în anumite locuri, chiar dacă am mai testat anumite localuri să le trec pragul din nou.
Pentru că mi se făcuse poftă de ceva ușor, de vară, dar cu specific Italian, am decis împreună cu Buburuza să mergem la Da Pino Bistro. Era și aproape de WineUp, era vreme super faină afară, drept urmare era o alegere logică.
Am început cu un pahar de vin, roze, culmea nemțesc, dar extrem de gustos, vi-l recomand dacă-l vedeți pe undeva, se numește Feliciana și până ne-am decis noi la mâncare am primit din partea casei un coșuleț cu pâinici făcute proaspete la ei în bucătărie și ulei de măsline. Deosebite, dacă nu aveam treabă prin oraș, cu siguranță ne cumpăram câteva pâinici și pentru acasă.
Pentru că eu mi-am dorit ceva ușor, de vară, mi-am ales o salată Caprese, asta după ce am avut o discuție cu minunata doamnă care ne-a servit și care m-a asigurat că are roșii gustoase și nu plastic ce se găsesc acum în supermarket-uri. Mozzarella, uleiul de măsline și busuiocul au fost cele care au desăvârșit preparatul. Ca să o citez pe Buburuza: de acum știu unde să mânânc o caprese în Cluj.
Buburuza, pentru că îi era mai fomică, și-a ales risotto cacio e pepe. A fost ce trebuie: cremos și gustos. Puțin prea sărat pentru gustul meu, probabil că și Pecorino-ul a contribuit la acest aspect.
La final am mai băut un pahar de vin și pe lângă sticla de apă la 1 Litru am plătit 135 lei.
Pentru că e un restaurant italienesc în adevăratul sens al cuvântului am mai plătit și coperto 5 lei. Nu-mi dau seama, dar cred că e taxă fixă pe masă și nu pe scaun și nu e procent. Cel puțin așa am dedus eu de pe nota de plată.
Îi găsiți pe Str. Universității nr 8 în Cluj Napoca. Au cont de Facebook și site de unde vă puteți comanda tot felul de chestii (food delivery, băcănie, băutură și cadouri) aduse direct din Italia.
Noi ne-am simțit bine, cu siguranță le vom mai trece pragul!
1 comment