Înțeleg că rețelele sociale ne-au divizat. Am început să vedem totul doar în alb și negru. Dacă nu sunt de acord cu tine, înseamnă că sunt împotriva ta. Înțeleg, oarecum, această meteahnă cu care ne-am deprins în ultima perioadă. Nu sunt de acord cu ea, dar înțeleg că am ajuns aici.
Botnița
Dar știți ce nu înțeleg? Nu înțeleg vehemența și înverșunarea în susținerea punctului de vedere. Nu înțeleg agresivitatea verbală (de cea fizică nu zic nimic, pentru că discutăm de cum ne comportăm în mediul on-line) când vine vorba să ne spunem / susținem punctul de vedere.
Pot să înțeleg că nu ești adeptul purtării măștii de protecție (nu sunt de acord cu tine, dar sunt capabil să înțeleg că aceasta este decizia ta). În schimb mă depășește de ce ești agresiv.
De când mă știu nu am rezolvat nimic prin agresivitate verbală. Nu mi-am impus punctul de vedere, în sensul să-l fac pe interlocutorul meu să mă înțeleagă, prin această modalitate. Maxim s-a încheiat discuția pentru că:
Un prost stătea pe o bancă. La un moment dat banca cedează.
Bullying
Acum câțiva ani am observat că bula mea începe să fie din ce în ce mai roz. Să curgă doar lapte și miere. Atunci am decis să-mi măresc bula, să intru în contact, în mediul ăla care nu face parte din crezul meu. Pentru a mă ancora în realitate. Nu în relitatea cercului meu de prieteni de pe Facebook, ci în realitatea în care trăim cu adevărat.
Și atunci am observat că bullying-ul este o formă de argumentare a punctului de vedere, adoptat de foarte mulți adulți. Din ce în ce mai mulți adulți recurg la această modalitate de argumentare a opiniilor, voit și conștienți.
Pot să înțeleg că sunt o categorie de oameni care nu realizează impactul pe care un simplu cuvânt îl poate avea și că, poate, acestea se lasă purtați de val și se alătură unei comunități… din confort psihologic.
botniță sf [At: DAMÉ, T. / Pl: ~țe / E: bot1 + -niță] 1 Apărătoare (făcută din sârmă sau curele împletite) care se leagă la botul animalelor ca să nu poată mușca, paște sau suge. 2 Bot (15) la luntre și la sanie.
sursa: MDA2 (2010), dex
Dialogul
Ce s-a întâmplat cu el? Practic e inexistent. Nici nu pot să-mi imaginez ce ar zice Platon și Socrate dacă ar trebui să pornească o dezbatere acum, pe Facebook. Simt că am ajuns într-un punct în care nici sofismele nu mai sunt folosite în dialog. Sau, mă rog, sunt extrem de prost folosite.
Maxim interlocutorul te ascultă, nu pentru a auzi ce ai de spus, ci pentru a-i veni rândul să spună el ce are de spus.
Cred, cu tărie, că răspunsul la orice este dialogul. Știu, de multe ori suntem obosiți să mai purtăm acest dialog. Considerăm că interlocutorul nostru e ”prea prost” pentru a înțelege și nu merită efortul pe care trebuie să-l facem. Dar, mai ales în acest caz, trebuie să fim conștienți de faptul că în cazul în care nu reușim să ne facem înțeleși, problema e la noi. Pentru că noi nu am fost capabili să ne adaptăm discursul interlocutorului nostru.
Pentru că, într-un final, asta înseamnă un dialog de calitate: două sau mai multe persoane să își susțină punctul de vedere, argumentat, și să-l înțeleagă pe celălalt, chiar dacă nu e de acord cu el.
Să fii prost, nu e o neapărat o rușine. Sunt N motive pentru care ești prost. Să fii prost, dar să dai din gură masiv, pe singurul motiv al democrației (prost înțelese) este întruchiparea proverbului românesc care ne vorbește despre prost ca nefiindu-i destul asta, dar mai e și fudul.
Da, nu există oameni proști. Există doar oameni needucați. Iar prima condiție este să fii curios. Curios de nou, curios de ce nu știi și din ce cauză nu știi ceva.