Sibiul, din punctul meu de vedere, este cel mai dezvoltat oraș din România, în domeniul gastronomic, luând în considerare numărul de locuitori. Asta e părerea mea de om care se plimbă peste tot pe unde poate și experimentează cât de mult, mai ales culinar.
În ultimii 3-4 ani de zile am mers cu treabă la Sibiu cel puțin o dată pe lună, drept urmare, am reușit să testez o bună parte din localuri. Despre unele am scris pe blog, sau pe Facebook, despre altele nu. Motivul pentru care nu am scris, nu este că sunt slabe calitativ, ci strict din perspectiva timpului.
Foto: pagina de Facebook restaurant La Cuptor
Restaurantul La Cuptor este printre puținele localuri, dinafara Clujului, pe care l-am frecventat de mai multe ori. De obicei merg doar o dată într-un local, chiar dacă-mi place, pentru că îmi doresc să testez și să experimentez. Din ”păcate” acest lucru nu s-a întâmplat și cu restaurantul La Cuptor. Sper că ați prinsi ghilimelele.
Cu toate că restaurantul este cunoscut pentru produsele, ați ghicit, pe care le scoate din cuptor, eu am fost fermecat de fructele de mare. Da, după Livada din Cluj-Napoca, aici am mâncat cele mai bune scoici cu sos tomat (sunt cuvintele Buburuzei, ea are o obsesie cu acest preparat)
le-am trecut pragul de vreo 5-6 ori în decursul unui an, deci nu poți să zici că sunt de-a casei, dar cu toate acestea, este un chelner, cel care ne-a servit pentru prima dată când le-am trecut pragul, care este atent la detalii. În cazul meu: usturoiul. Îmi dau seama că pentru marea majoritate a populației, usturoiul nu e o problemă. Din păcate pentru mine este.
Omul, pe lângă că își cunoaște și practică meseria extrem de bine (mi-aș dori din suflet ca și alții să fie cel puțin pe jumătate la fel de dedicat, precum el), este și unul zâmbet. Măi, nu știu ce situație are acasă, nu știu ce mănâncă, cum doarme, ce bea, dar, cert este că omul este o sursă de energie pozitivă.
Nu a fost o dată când am mers și el să fie supărat, sau cel puțin posomorât. O dată, vă spun. Știu lucrurile astea că am o obsesie cu chestia asta: dacă merg într-un loc și cineva e supărat, indiferent de motivele pe care le are, plec. Nu am chef și nervi să mă încarc negativ, mai ales dacă nu-i cunosc pe indivizi. Așa sunt eu, așa funcționez.
Ei bine, aici mă încarc cu energie pozitivă. Mă încarc de la personal, mă încarc de la local (îmi place foarte mult cum e amenajat interiorul, la terasă mai e puțin de lucru – în sensul că e înconjurată de niște clădiri care ar putea să fie drăguțe), mă încarc de la preparatele pe care mi le servesc. Efectiv plec de la ei cu zâmbetul pe buze. Cred că lor li se potrivește de minune sintagma: să-ți tihnească mâncarea. Da, îmi tihnește!
Și pe lângă asta mai au și prețuri mai mult decât decente.
Cele două preparate din poză (scoicile și creveții), împreună cu câte un pahar de vin roze și o apă plată mare, la 750 ne-a costat 100 de lei, cu tot cu bacșiș (dacă mai țin bine minte, nota a fost de 87 lei)… având în vedere calitatea ingredientelor (la fructele de mare se simte destul de ușor dacă ingredientele de bază sunt sau nu calitative).
Locația nu e fix în buricul târgului, dar e destul de aproape de el. Dacă nodul la buric a fost făcut de un stagiar, buricul ăsta face umbră la locație.
Restaurant La Cuptor
Sibiu, str 9 Mai, nr 7
2 comments