Home » Day 6: one day baby we’ll be old

Day 6: one day baby we’ll be old

Jurnal EC_SpecialDay 1 | Day 2 | Day 3 | Day 4Day 5

Universul are un mod extrem de amuzant / ironic în a aranja lucrurile. Și o să realizați de ce spun acest lucru după ce citiți rândurile de mai jos.

Mi-am început ziua în forță. La ora 10:50 eram prezent la EC Garden pentru a participa activ la EC Talks (apropo, vă recomand să participați). Sub nicio formă nu doream să o ratez pe Oana Giurgiu… primul vorbitor al panel-ului.

Și bine am făcut. În primul rând pentru că Oana are o energie extraordinară, jur că nu-mi pot da seama cum și de unde poate să abordeze de atâta pozitivism. Teoretic, noi, publicul ar trebui să fim cei care o încarcăm cu energie. Dar, în cazul meu, cu ea, e invers. Ori de câte ori o aud vorbind, ori de câte ori sunt în preajma ei, mă încarc cu energie.

Pe lângă povești amuzante, subtilități și informații din spatele producțiilor de filme / festivaluri, am mai aflat câteva informații interesante. Informații legate de cum producția unui film poate să se încadreze cu adevărat în conceptul ”slow” (sustainable, ethical and responsible).

Tax rebate

Conceptul e mega simplu: statul (generic) oferă finanțare pentru a produce un film într-o țară. Strategia poate merge până la nivel de regiune. Ideea din spatele acestei finanțări este următoarea: producția în sine costă mult mai mult (în funcție de cine produce filmul, spre exemplu bugetele pentru filmele din RO se învârt în jurul sumei de 6-800.000 EURO) decât finanțarea.

Pe lângă asta, în zona respectivă se dezvoltă noi oportunități de afaceri. În Buftea, când funcționau la capacitate maximă studiourile, toți oamenii din satul Buftea lucrau pentru ei.

Din păcate la noi proiectul este blocat pe la ceva minister de vreo 2 ani de zile.

Fair Trade Eat, drink, dress better

Ina Biebel, fondator Tombabe și Corina Grama, manager restaurant Rod ne-au vorbit despre ce înseamnă antreprenoriatul ”local”. Să lucrezi cu și pentru localnici. Să scurtezi lanțul de aprovizionare. Și, astfel, să reduci amprenta de carbon.

I-am întrebat unde se află acum, unde vor să ajungă și în cât timp.

  • Ina: e undeva la 50% în ceea ce privește Fair Trade-ul și speră ca în 10 ani să atingă pragul de 100%.
  • Corina: 80% din materia primă pe care o folosește e de la producători locali (local, din România, nu doar de pe o rază de 70 KM de Cluj-Napoca) și speră că în 5 ani să aibă materie primă doar de la producători din România.

Wine Masterclass

Oana Micu este genul de persoană care te face să te îndrăgostești de vin. Pentru că spre deosebire de mulți alți inițiați în ale băuturilor bahice, nu te ceartă. Îți explică și te face să înțelegi. Probabil că o ajută mult și faptul că e profesor universitar.

Oricum, mă bucur să aflu că orice vin am bea în România, acesta nu poate să fie contrafăcut (”pastilat”). Pentru că avem o legislație destul de strictă în această direcție. Acum, că unele sunt îndoielnice ca modalitate de obținere, e o altă discuție.

Concert

M-am perindat pe Cetățuie până la ora 20:15 când a început concertul lui Asaf Avidan în piața Unirii. În ignoranța mea, nu am știu că a lui e melodia care m-a inspirat să-i dau titlul acestui articol. Dar, pentru că sunt ascultător, am urmat sfatul lui Paul și nu am ratat concertul.

Melodie, care, cu toate că te face să dansezi, are un mesaj trist. Mesaj care, așa cum spuneam la începutul articolului, se potrivește de minune cu prima parte a zilei. Cea în care am luat parte la discuțiile informale, prietenești, dar profunde și cu sens despre stilul de viață sustenabil.

Ne vedem la Castel în oraș


comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.