Cum a fost pe transalpina

De drum, v’am spus aici ca o fost foarte bun, asa ca nu o sa mai marsez pe aceasta idee, si am sa va spun de cazare.

Bai, cazarea, nu ma plang, a fost ok, camerele curatele, baia acceptabila, aveam gratar in curte, e relativ aproape de soseaua principala, dar … pardon, DAR, proprietaru’ e, sau cel putin cand am fost eu, a fost un ahtiat dupa bani!

Deci e imposibil sa ceri 5 lei din orice pozitie … asa m’o scos din sarite cu cei 5 lei ceruti pentru orice, ca la final, cand am plecat, am vrut sa merg la el sa ii dau 5 lei, si sa ii spun la revedere … asadar, nu va recomand Cabana Sena din Ranca … sunt mult prea multe de unde sa alegeti, incat sa se merite sa mergeti la un asemenea om!

Mancarea, bunicica si relativ ieftina … adica, nu ma pot astepta ca in varfu’ muntelui, la restaurantu’ unui hotel de 4 stele, sa gasesc preturi de Baia de Aries. In schimb, nu au fost nici exorbitante … ca si in Cluj … o ciorba pana in 10 lei, si o ceafa in jur de 17 lei, cafeaua ce era mai scumpa, nu am inteles de ce era 7 lei … in fine. Personalul a fost amabil. Cu toate ca noi am anuntat patronii localului ca o sa venim 50 de oameni infometati, susnumitii nu au binevoit sa suplimenteze personalul, si prin urmare, unii dintre noi, am fost nevoiti sa asteptam mai bine de 2 ore dupa comanda … da ma rog, asta o trec pe minus la conducere, si nicidecum la servire … pentru ca, ma repet, tantiuca o facut tot ce era omeneste posibil … nu e usor sa servesti 50 de plozi … ca adevaru’ e ca sa ne’am comportat.

Asadar, cazarea si mancarea cele doua componente importante dintr’o escapada, sunt cu un mare minus rosu …. si evident din cauza patronului roman … hai sa nu generalizez, ca nu e frumos, din cauza conducerii. Componenta pozitiva, este, paradoxal data de catre statu’ Roman, si anume drumul e o bijuterie, si sa nu uitam motivu’ principal pentru care mergem la Ranca … si anume peisajul:

Dar sa nu uitam ca fara prieteni adevarati, cei care te fac sa te simti bine, indiferent de vremea de afara, nu ai cum sa te simti bine (bloghita e de vina!).

Ca si concluzie, pe transalpina a fost bestial, am avut parte de o super escapada, alaturi de buburuza mea, am avut parte de niste super peisaje, de niste super oameni, care intre timp mi’au devenit prieteni …. apropo, tu vezi partea plina a paharului?