Mai, la mine e cat se poate de clar … am o relatie extrem de intima cu farfuria mea. De la prima imbucatura si pana la ultima, eu imi manifest aceeiasi placere, ma infrupt cu aceiasi pofta din bucate!
La mine nu exista sa mananc dintr’o mancare care nu ma incanta … de ceva vreme am ajuns la concluzia ca mancatu’ nu este o necesitate, ci o pasiune … mananc din placere … prin urmare nu bag orice prostie in gura.
Apropiatii mei, cei care au fost prezenti la masa cu mine cand ma infruptam din placerile lumesti ale bucatelor, stiu ca cele expuse de mine sunt adevarate.
Sa luam exemplu aceasta minunata fotografie facuta de dl. Sorin Neagu, in expeditia de acum cateva zile in transalpina, care exprima extrem de bine relatia mea cu mancarea din blid.
Dupa cum bine se poate observa, in fata mea se intampla ceva … nu stiu ce, e foarte probabil ca cineva sa fi facut exhibitionism, ideea e ca toti, dar absolut toti de la masa isi indreapta privirile catre …. mult probabila situatie in care barmanita isi schimba tricoul udat cu sampania varsata de catre cealalta ospatarita, din cauza bataii in ciocolata la care au luat parte … nu stiu, nu am fost pe faza … eu eram ocupat cu blidu’ meu de zama.
Ca’cam atat de apropiat sunt eu cu mancarea mea, ca’cam atat de absorbit sunt eu cand vine vorba de mancare, ca’cam asa de atent sunt eu la restu’ evenimentelor
Tu cat esti de absorbit?
eu una sunt foarrte absorbita de tine :* ! e mortal articolu asta =))) cred ca si Sorin Neagu a fost absorbit de tine 😛
Papi-papi- ciulea! :)) Sunt de acord. Mancarea e baza :))
Hai să-ţi fie de bine, mă :lol:.
Mersi
eu mi-s absorbit in absolut cand ii vorba de familia ciulea 🙂 oameni faini ma 😉
Cred ca si eu sunt la fel cand mananc, nu-mi place sa fiu deranjata sau sa fiu atenta in alt loc decat la mancare.
eu cand manc” intru intr-o lume paralela…plina de sare si piper 🙂