Pe vremea dinozaurilor cand in fata ta, spatele lui (prietenului tau ala bun, ala cu maciuca, ala care te apara de toate relele), se apropia un T-Rex, scoateai aerul din plamani, astfel incat, sa se inteleaga acest lucru. Un simplu huuu huuu, huuuuuu era suficient pentru a intelege interlocutorul tau ca in mai putin de 3 secunde va deveni o gustare delicioasa pentru soparla supradimensionata!
De atunci si pana-n zilele noastre, am reusit, cumva, sa ne dezvoltam arta asta a vorbirii… Plm, am ajuns sa ne putem exprima gandurile cele mai intortocheate, prin simple vorbe… care, ce-i drept, de foarte multe ori poate sa dureze, pana cand reusim sa le exprimam. Dar, important este ca reusim. Daca vorbim!
Nu o sa-i pot intelege niciodata pe oamenii aia care refuza sa vorbeasca. Spune propozitia pana la capat! Spune tot ce gandesti, pentru ca, socant sau nu, nu toti citim ganduri…
Oare am ajuns intr-un asemenea hal de leneosi, incat nici sa vorbim nu mai avem chef?
Cred ca trebuie sa ne intoarcem la radacini… Sa ne intoarcem de unde am plecat, adica din copac si sa reinvatam de la maimute cum si cat se comunica! Cel putin unii dintre noi, daca nu majoritatea!
poza (aproximativ) pe subiect, realizata de DBoy
Me, Teo. You? 😛
P ca nu avem curaj cateodata, pt ca ne este frica de repercursiuni, pt ca suntem comozi.
Binenteles este vb doar pt unii.
Pentru ca de multe ori suntem inconjurati de oameni care vorbesc atat de mult incat noi nu mai apucam…