O cafeluţă? O biscuite?

Orice lucru bun se transformă într-unul rău, odată ajuns pe mâna cui nu trebuie. La fel s-a întâmplat și cu rețelele sociale. Nu în totalitate, dar au început să apară merele alea stricate în lădiță, care îți strică toată lădița.

Cine vă recomandă? Cine să mă recomande, vocea şi talentul meu!

De fiecare dată când observ o problemă, dau vina pe democrație. Mă rog, pe  faptul că democrația este prost înțeleasă.

La fel cum apar ciupercile după ploaie, așa au început să apară și conturile de Instagram. Toată lumea ba e stilist, ba e critic culinar, ba e expert în antreprenoriat, ba e  dracu mai știe ce.

O să trec peste cei care-și asumă cu nume și prenume, nu pentru că nu am avea ce discuta și pe tema asta, ci pentru că mi se pare și mai grav când văd câte unul care își ia un nume de expert, CriticCulinar spre exemplu (l-am ales special că nu e luat încă, așadar poate dau o idee unui amărât neavizat) și începe să abereze pe subiect, fără să aibă o minimă bază.

Vorbesc şi eu, aşa, ca opinia publică

Am văzut o groză de oameni triști care se ascund în spatele unui monitor, iar din acest loc călduț și confortabil își exprimă opiniile neavizate.

Ar trebui, totuși, să realizăm că opinia noastră poate avea un impact foarte mare asupra societății (afaceri / urmăritori) și să ne asumăm, conștienți fiind de implicații, opiniile.

O să ziceți că ce treabă am eu, asta e opinia mea. Păi am două treburi:

  1. Cine ești tu (dacă nu-ți asumi cu nume și prenume identitatea pe rețelele sociale)
  2. Viorel Dragu a explict extrem de bine într-un episod Show de Seară, problema din zilele noastre, attention span: doi tineri au renunțat să mai facă sex pentru că nu era bun… atât e attention span-ul din zilele noastre, nu au răbdare până la final! (asta se traduce că ceilalți iau de bun ce zici tu, neavizatule!)

Nu vă supăraţi, îmi daţi voie să-ţi zic Tu?

Înlocuiți Instagram cu orice rețea socială, blogger, vlogger sau creator de conținut. Ați prins ideea, e tot aia.

Cred că ar trebui să fim puțin mai atenți cu pianul pe scări, pentru că am putea zgâria parchetul. 

Doamne, grea e viaţa când nu mai râzi!

Asta e așa, în loc de concluzie. 


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii. Ma gasiti pe: Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

1 Response

  1. noiembrie 12, 2018

    […] care să le includem în proiect, până la propriile voastre experiențe. Mă repet, constructive (nu-mi doresc oameni categorici, care dau note nefiind avizați să o facă, care fac topuri), care să ne ajute să evoluăm și să dobândim o cultură gastronomică și în […]

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.