TIP si #lmabuburuza

Acum ceva timp, intr-un spital din Abrud, de pe minunata vale a Ariesului, se aude, parca dintr-un film de groaza, un urlet monumental … scurt … dupa care, o perioada scurta, scurta … da extrem de scurta! … de liniste … dar liniste asurzitoare, dupa care din nou un urlet, invaluit de planset … un planset exceptional.

Acesta a fost primul semn cum ca eu, o biata fiinta, cu par pe fund, care datorita stramosiilor, e capabila sa stea in doua picioare, voi fi fericit … pana, si mie mi s-a acordat acest drept!

Semn, nebagat in seama cativa ani la rand, de catre nimeni din anturajul meu … Si totusi, destinu’, destin influentat de deciziile mele binenteles, a ales sa imi deschida ochii intr-o buna zi … asa ca, am vazut, am fost capabil sa deslusesc adevaru’ absolut, si piatra mea filosofala s’o infiintat in fata mea cu toata splendoarea ei.

Al doilea semn care mi’ s’o aratat, a fost, ceea ce eu am numit’o “pretutindeni” … copiil la liceu fiind, oriunde intorceam privirea o vedeam … se infatisa in fata ochilor mei cu viteza melcului de OMV … daca ma uitam in zare, cu un binoclu mi se infatisa in varfu’ muntelui, daca in secunda urmatoare ma uita pe banca de vis-a-vis … mi se infatisa cu nonsalanta.

Dupa cativa ani, s-o facut un pas urias in viata … saltul catre fericirea eterna … dar binenteles ca acest salt, nu se putea face asa … simplu …

buburuza

sursa foto

Ceea ce vreu sa spun, e:

La Multi Ani buburuza mea! Ani plini de fericire, si sa ai parte de tot ce iti doresti!


10 comments

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Mos Nicolae,

Next Post

WWW Party – #SMSCluj

Related Posts

Pe picior de plecare

De cand ma stiu, si Doamne’ iarta’ma ca is un pacatos, am mancat slanina in Vinerea mare, daca vroiam sa ies de undeva, chiar nu are importanta daca eram acasa, sau la un prieten in vizita, la un dusman in discutii, amic in cautare de casete audio (aici o sa fac o dezvaluire intr’un urmator articol … ), bunic pentru ajutarea muncii campului … asadar, cand eram pe punctu’ de’a pleca, iar tata era prin prejma, cum auzea clanta apasandu’se, i se declansa ceva, iar neuronu’ responsabil cu deschidera cavitatii bucale era pus in actiune, extrem de rapid as putea sa adaug, pentru ca sincer, eu nici nu apucam sa pun bine pun mana pe clanta usii, ca si auzeam: - Daneeeee
citește mai mult