TIP si #lmabuburuza

Acum ceva timp, intr-un spital din Abrud, de pe minunata vale a Ariesului, se aude, parca dintr-un film de groaza, un urlet monumental … scurt … dupa care, o perioada scurta, scurta … da extrem de scurta! … de liniste … dar liniste asurzitoare, dupa care din nou un urlet, invaluit de planset … un planset exceptional.

Acesta a fost primul semn cum ca eu, o biata fiinta, cu par pe fund, care datorita stramosiilor, e capabila sa stea in doua picioare, voi fi fericit … pana, si mie mi s-a acordat acest drept!

Semn, nebagat in seama cativa ani la rand, de catre nimeni din anturajul meu … Si totusi, destinu’, destin influentat de deciziile mele binenteles, a ales sa imi deschida ochii intr-o buna zi … asa ca, am vazut, am fost capabil sa deslusesc adevaru’ absolut, si piatra mea filosofala s’o infiintat in fata mea cu toata splendoarea ei.

Al doilea semn care mi’ s’o aratat, a fost, ceea ce eu am numit’o “pretutindeni” … copiil la liceu fiind, oriunde intorceam privirea o vedeam … se infatisa in fata ochilor mei cu viteza melcului de OMV … daca ma uitam in zare, cu un binoclu mi se infatisa in varfu’ muntelui, daca in secunda urmatoare ma uita pe banca de vis-a-vis … mi se infatisa cu nonsalanta.

Dupa cativa ani, s-o facut un pas urias in viata … saltul catre fericirea eterna … dar binenteles ca acest salt, nu se putea face asa … simplu …

sursa foto

Ceea ce vreu sa spun, e:

La Multi Ani buburuza mea! Ani plini de fericire, si sa ai parte de tot ce iti doresti!