fbpx

Sardinia și Corsica, destinație de concediu

Sardinia și Corsica au fost, până acum două săptămâni, două insule pe care nu credeam prea curând că voi ajunge. De fiecare dată când mă gândeam să le vizitez, de fiecare dată, da de fiecare dată, îmi făceam gânduri că o să fie o escapadă scumpă. Prea scumpă pentru bugetul familiei.

Asta până într-o zi când lucram cu drag și spor la LollyBoom, ediția Cluj-Napoca 2017, pe la mijlocul lunii mai, când o prietenă mă întreabă: Vrei Corsica și Sardinia, 512 EURO, 2 persoane, transport și cazare?

Bun, nu o mai lungesc și am să vă spun ce și cum:

Transport

Am zburat din București (din simplul motiv că am avut treabă în zonă, înapoi am zburat în Cluj) către Bologna. Am zburat cu Wizz. De acolo am închiriat mașina care ne-a purtat peste 2.000 de KM pe insule. Garanția mașinii ne-a surprins puțin (noi ne așteptam la 500 EURO, ne-a costat 1.100). Până la urmă singurele cheltuieli pe care nu le-am luat inițial în calcul au fost biletele la ferry pentru a traversa pe și între insule. Am mai plătit de 3 ori câte 150 EURO, ferry-ul (Livorno – Sardinia, Sardinia – Corsica, Corsica – Livorno).

Cazare

Ne-am făcut itinerariul astfel încât să vizităm și să trăim cât mai multe experiențe locale. Motiv penrru care la dus ne-am cazat o noapte în Pisa. Știam că ajungem târziu și am zis că e păcat să nu ne plimbăm puțin prin centrul lor istoric, să facem 3 poze, să mâncăm una-alta.

Pisa fiind un punct de tranziție pentru noi, ne-am cazat undeva la periferie, într-un apartament foarte drăguț, la ultimul etaj al unui bloc de 10 etaje, cu o vedere deoseibită peste oraș

Din păcate nu am mai avut timp să vizităm și Livorno (nici la dus, nici la întors), pentru că a 2-a zi, dis de diminieață ne-am îmbarcat pe ferry, având ca destinație Sardinia.

Ne-am pregătit sufletește (am fost la ABC și ne-am cumpărat una-alta de băut) pentru că știam că vom merge șase ore pe apă. Partea bună a fost că o dată ce ne-am îndepărtat puțin de țărm, am fost întâmpinați cu mare drag

Prima destinație din Sardinia, a fost SantʼAntioco. Aici ne-am cazat într-o superbă casă autentică sardiniană. Casa e fabuloasă, cea mai autentică locație unde am fost cazat până acum.

V-o recomand cu mare drag dacă mergeți prin zonă, o găsiți pe booking și aibnb, Authentic Sardinian Home. Cel mai probabil proprietarii sunt dați ca exemplu în dex la definiția amabilității. Niște oameni deosebiți.

Am ales această locație, SantʼAntioco, ca să ne fie mai ușor să ne plimbăm pe insulă. Următoarea localitate din Sardinia unde ne-am cazat a fost Alghero.

Aici am ales un apartament foarte aproape de centrul istoric al orașului, Seaside Holidays. Apartamentul este spațios, nu am avut probleme cu locul de parcare, chiar dacă am fost practic în buricul târgului.

Cazările le-am ales astfel încât să putem să ne bronzăm cel puțin pe două plaje diferite în fiecare zi… de aici și cei peste 2.000 KM parcurși pe cele 2 insule (mă rog, în Corsica nu știu dacă am făcut 200 KM). Sincer să fiu am plecat de acasă cu temele nefăcute, motiv pentru care am fost puțin surprins când am văzut dimensiunea Sardiniei. E frumoasă, dar e imensă. Cred că ai nevoie de minin 30 de zile pentru a putea să o vizitezi în adevăratul sens al cuvântului.

Noi am făcut un efort și ne-am plimbat zilnic, cât de mult am putut, am vizitat plaje, am încercat să urmăm unele drumuri de coastă, să vizităm parcuri naturale, dar și așa au rămas extrem de multe zone neexplorate, neatinse. Mi-aș fi dorit cu ardoare să merg să mănânc la o pensiune agroturistică. Să beau un pahar de vin, să gust o brânză, să încerc un prosciutto crudo direct de la sursă. Poate data viitoare 🙂

Corsica, cu toate că mă așteptam să fie scumpă, a fost o surpriză (neplăcută) când am început să căutăm cazare (da, am plecat fără să avem luate cazările, toate le-am luat de pe drum, în funcție de starea noastră de spirit – mai stăm o noapte aici, că ne simțim bine și mai avem de vizitat una-alta).

Până la urmă am găsit o vilă într-un superb complex din Favone, Playa Del’Oro, la un preț accesibil. Complexul are piscină, teren de tenis, cam tot ce și-ar putea dori o familie care nu se prea plimbă. Pentru noi a fost ideal că a fost relativ aproape de plajele pe care am vrut să le vizităm în scurta escapadă de 2 nopți de pe insulă. Cu siguranță trebuie să reluăm experiența.

Plaja

Indiferent că vorbim de cele din Sardinia sau cele din Corsica, plajele sunt fabuloase. Și nu exagerez când folosesc acest cuvânt. Eram convins, până să ajung în acest concediu, că nicăieri în lumea asta nu o să găsesc apă mai smaraldie (nu știu dacă există cuvântul ăsta, dar ați prins voi ideea) ca apa din Grecia. Ei bine, am găsit!

Apă caldă, nisip alb, vin roze, buburuza, prieteni, soare… nebunie.

Drumul de pe coastă a fost și el o experiență. Practic noi ne făceam planul de acasă la ce plajă să ajungem, dar de fiecare dată ne mai opream pe traseu pentru că ne fura peisajul. La propriu!

Am pus doar câteva poze cu plajele pe care le-am vizitat (Spiaggia di Tuerredda, Spiaggia di Piscinas, Perda Longa, Spiaggia di Is Arutas, Maria Pia, Via ferrata del Cabirol, Spiaggia della Pelosa, Spiaggia di Rena Bianca, Bonifacio, Plage de Rondinara,  Favone, Plage de Sant Giulia, Porto-Vecchio, France).

În Corsica vă recomand cu mare căldură să parcurgeți (nu doar o dată) drumul de coastă SP71 și să vă opriți, să faceți baie în fiecare golfuleț, plajă, intrare în apă pe care o vedeți. Dacă îl parcurgeți o să vă doriți lucrul acesta. Cred că ăsta e primul drum de coastă pe care îmi doresc să-l fac pe bicicletă (da, e cald, da, îți vine să leșini, daaaaar…).

Mâncare

Italia și Franța au o istorie bogată legată de mâncare. În Italia am mai fost de câteva ori și de fiecare dată am plecat de la masă epuizat din cauza multiplelor orgasme gastronomice avute. Practic aici mă încearcă un sentiment de ciudă (că nu pot să mai mănânc), dar în același timp sunt extalzat de ce mănânc. Vorba cântecului: cu un ochi râd, cu celălat plâng.

De ceva vreme, oriunde merg, caut prin toate metodele știute și neștiute, modalități prin care să găsesc localurile care îți servesc cea mai bună masă localnică, la un preț accesibil.

În Sardinia, SantʼAntioco mai exact, am găsit un astfel de local. Nu arată el prea bine nici la exterior, nici în interior, e la mama dracului, în afara localității, au meniu fix (adică nu poți să-ți alegi nimic, e un fel de meniul zilei), nu poți să iei doar o porție (se taxează practic scaunul) și e destul de greu să-ți facă ție fără un anumit ingredient.

Eu fiind alergic la usturoi le-am cerut/întrebat dacă am vreo șansă să mânânc ceva. Reacția oamenilor a fost demențială: au ieșit, pe rând, toți din bucătărie, se uitau la mine, ba chiar o băbuță, localnică cel mai probabil, a venit a pus mâna pe mine și a spus povero bambino!

Despre Ristorante Da Silvana vorbesc. Meniul a costat 25 EURO/persoană și cuprindea: felu unu, doi, trei, desert, vin, apă, cafea și un digestiv. Felul doi a însemnat: două dorade și șapte bucăți de creveți regali (vă las o poză ca să înțelegeți despre ce vorbesc)

După îndelungi negocieri cu ei, am reușit să-i convingem să ne lase doar cu 2 meniuri întregi și unul de jumate (ca și cantitate). 4 oameni am plătit 70 euro și am lăsat mai bine de jumătate din mâncare în farfurii.

Porțiile de aici sunt nesimțit de mari. Vă dați seama că nu am mai avut loc de desert sau disgestiv. Ne-am bucurat de cafea și am înțeles de ce italienii beau cafea la ora 23. Am înțeles și de ce stau la masă 4-5 ore. E normal să stai așa mult, dar, în același timp nu e normal să mănânci în halul ăsta de mult. Mă rog, așa simțim noi, cei care am fost în acest restaurant.

Cu toate acestea vi-l recomand, e un restaurant autentic, cu mâncare extrem de gustoasă!

Îmi pare rău că nu am reușit să vizităm nicio cramă, nicio pensiune agro-turistică, nicio fabrică de înghețată, nicio fermă producătoare de brânză, nicio… E clar, ai nevoie de mult mai mult timp pentru a putea experimenta, pentru a putea trăi cum trăiește un localnic.

În rest am mai fost și am mai mâncat pe la multe localuri, peste tot mâncarea e deosebită și, surprinzător pentru așteptările mele legate de Italia, nu e așa scumpă. Spre exemplu am fost la un restaurant, Nautilius, situat în marină, cu vedere spre port, plaiting, tot ce vrei. Pentru o porție de calamari proaspeți (au fost 2 bucăți), o sticlă de apă plată mare, o sticlă de vin roze și o porție de zuppa di cozze e vongole (o porție generoasă de scoici în suc de roșii) am plătit, cu tot cu coperto, 45 EURO.

Fiecare ieșire la plajă a fost însoțită de 2-3 sticle de vin. Nu știu cum, dar așa ușor intra câte o sticlă de vin (mai ales că am mers pregățiți de acasă cu rucasc termic, ne luam gheață de la magazin / benzinării). Magazinul nostru de suflet a fost EuroMarket, ceva supermarket local, care printre altele avea la promoție Lambrusco Frizzante Rose la 1,90 EURO.

Înainte de a încheia acest articol vă mai spun doar că la întoarcere am trecut prin Florența, am vizitat-o, dacă putem spune așa, câteva ore (pentru că aveam avionul spre Cluj-Napoca dimineață, am decis să dormim în Bologna, drept urmare nu am avut foarte mult timp la dispoziție). În aceste câteva ore de plimbat prin Florența, evident că am și mâncat.

Am mâncat în Mercato Centrale Firenze. Vă recomand! De fapt vă recomand să mâncați în orice piață din orașele mari ale țărilor cu o cultură gastronomică. Până acum eu am testat cu succes piețe din Portugalia și Spania. Peste tot a fost demențial. Italia nu a m-a dezamăgit!

Practic la parter e piața normală, piața știută de noi, iar la etaj se întâmplă magia. Să vă imaginați un food court cu cele mai alese bucate, preparate pe loc și evident proaspete. Am mâncat cea mai bună pizza margherita aici și am plătit pentru ea 8 euro.


8 comments
  1. Buna! Vad ca ai o.poza cu un bebe la articolul despre Sardinia si Corsica. Ati fost cumva cu bebe in vacanta?
    Noi vrem sa mergem cu bebe de 1 an si ceva tot intr un circuit – Sardinia Corsica si nu stiu cum rezista bebe..mentiinez ca am mai fost pelcati cu el la drumuri relativ lungi .

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post
Hai Cu Mine La NEVERSEA

Hai cu mine la Neversea!

Next Post

Neversea. Festivalul Neversea, prima ediție.

Related Posts