Luni dimineața. Poate prea dimineață și prea luni. Nu mă plîng, că mi-am propus să nu mă mai plîng de orice, să încerc să văd și partea plină a paharului. Constat doar.
Sunt în mașină. Mașina-i goală, eu nu-s la semafor și totuși nu mă mișc, sunt blocat în traficul inexistent.
Nu-mi bat capul, am învățat să iau lucrurile așa cum îs ele. De multe ori nu merită să te consumi. De multe ori nu-i nimic, doar închipuirea minții noastre. De multe ori!
Mă relaxez și realizez că-i liber, necirculat, extrem de puțină lume pe stradă. Realizez! Realizez că-i vacanță.
Îmi continui drumul. Dar unde merg? M-am ridicat din pat setat să merg să rezolv. Mi-am băut cafeaua pe fugă ca să plec cît mai repede să rezolv. Nici nu mi-am făcut freza în graba mea ca să rezolv. Dar ce am de rezolvat?
Mă relaxez. Mă relaxez și-mi dau seama că nu am nimic urgent de rezolvat. Rezolvasem încă de săptămîna trecută!
De obicei îs ordonat. Îmi setez taskurile si obiectivele în agendă. Cu alarmă de reamintire. Agenda mi-e sincronizată cu desktopul, chromul și calendarul din google. Îs prea organizat!
