Prevenția – cheia succesului

Bula mea a început să se, nu o să zic infecteze, coloreze de opinii din ce în ce mai, ăăă, o să le numesc, divergente. Și, asta, în mod normal, nu e un lucru rău. E rău faptul că de foarte multe ori se pierde din vedere obiectivul principal. Se pierd, în explicații și argumente, discuțiile în sine.

Mori cu dreptatea în mână!

Când treci pe trecerea de pietoni, inidiferent că ai sau nu ai prioritate, te asiguri înainte. Vorbesc foarte serios. Ăsta e primul lucru pe care m-au învățat ai mei când am venit la oraș: coptile, oasle-s mai slabe decât tabla, asigură-te înainte de a traversa!

Dacă scopul meu e să traversez strada, io mă asigur. Și când e verde la pietoni. Mă asigur că nu vine un șofer, care din diferite motive, nu îmi acordă prioritate. Că nu îmi contestă nimeni dreptul și prioritatea în a traversa strada, doar că dacă mă calcă ăla pe trecerea de pietoni, nu mă ajută cu nimic că am avut dreptate.

Așa și cu COVIDu’ ăsta!

Faptul că sunt prevăzător, că port masca în spațiile închise, că mă dezinfectez pe mâini, nu înseamnă că îmi e frică. Înseamnă că sunt conștient și fac pașii pe care unii mai deștepți ca mine m-au sfătuit să-i fac.

Probabil că dacă acum 500 de ani îți spunea cineva că dacă nu te speli pe mâini, o să mori, erai ars pe rug. Acum, în 2020, mă aștept să nu te mai crucifice cineva pentru că știm de existența și propagarea virușilor și a bacteriilor.

Better safe than sorry

Nu o să spun că este o categorie de oameni care fac public shame dacă văd pe cineva cu mască. Sau care se dezinfectează la intrarea / ieșirea din magazin. Nu spun pentru că acolo, cred, că se ascunde altceva. Categoria aia are o problemă mult mai gravă pe care trebuie să și-o rezolve. Nu vreau să discut de ei.

Vreau să discut de cei care ”nu cred”, dar care încă nu au ajuns să umilească sau cel puțin să-și dorească să umilească pe cineva pentru că se protejează pe el și pe apropiați. Cu ei cred că pot să am o discuție, corectă, bazată pe argumente. Sunt sigur că au argumente.

Eu întotdeauna am fost precaut. Precaut nu înseamnă extremist, să ne înțelegem. Nu cred în extreme! Nici într-o parte, nici în cealaltă. Adică nici să stau în casă, închis într-o bulă de plastic. Dar nici să fac băi de mulțime ca Băsescu în epoca lui de aur.

Prevenție

Să te speli pe mâini e un lucru normal în 2020. Acum, în pandemie, prevenția înseamnă să te dezinfectezi, să porți mască și să eviți spațiile aglomerate. Să faci extra mile-ul ăla în ceea ce privește oprirea răspândirii virusului și propria-ți infectare.

Nu e neaparat comod, pentru că nimic din ce presupune ”extra mile” nu e comod, dacă e comod, înseamnă că nu e pasul ăla în plus. Dar, zic eu, e necesar. Bine, e necesar să-l faci în viața de zi cu zi a ta, indiferent de ce îți dorești să realizezi. Doar prin depășirea limitelor reușești să treci de mediocritate. Știu, e un truism și suntem super plictisiți de ele.

Fii fericit cu tine

Încă un truism din era noastră. Dar, acum, poate mai mult ca niciodată, trebuie să fim stăpâni pe deciziile noastre și să ni le asumăm. Dacă decidem să purtăm mască, o purtăm fără să ne facem griji de ce vor spune cei din jurul nostru.

Dacă decidem să nu o purtăm, nu o purtăm și ne asumăm consecințele. Dar să fim conștienți de ele și, totodată, să fim conștienți de implicațiile pe care le poate genera această decizie. În niciun caz să nu fim inconștienți. Cred că e extrem de important să ne autoeducăm. Astea sunt vremurile în care trăim.

Nu cred că oamenii, la bază, sunt rău intenționanți. Cred, mai degrabă, că în străfundul sufletului ei cred și vor să facă bine celor din jur. Nu întotdeauna ne iese asta, dar sunt convins că majoritatea dintre noi ne dorim să facem bine. Nicidecum rău. Și fiecare acționăm după cum știm, după ce și cum am învățat.

Înverșunarea nu a ajutat niciodată

Dezbaterile sunt o modalitate excelentă prin care să ne antrenăm mintea și prin care să găsim soluții la toate problemele pe care suntem nevoiți să le înfruntăm. Dar, dacă aceste dezbateri se transformă în scandal, dacă devin violente (nu neaparat fizic), atunci nu mai avem dezbatere.

Cred că încă nu e târziu să realizăm că trebuie să ne ascultăm interlocutorul, să rumegăm ce zice și să încercăm să înțelegem ce vrea să ne transmită astfel încât să putem avea o dezbatere corectă, bazată pe argumente. Și foarte important, pentru mine cel puțin, să renunțăm la sofisme.

Știu că în ultimii 30 de ani politicienii noștri au dezvoltat o artă din acest tip de dezbatere, dar noi trebuie să fim mai deștepți decât ei. Trebuie să vedem peste jumătățile de adevăr spuse și să păstrăm firul discuției. Să ne oprim din argumentul ”dar și tu ai făcut aia”. Faptul că eu am greșit, nu înseamnă că lucrul respectiv nu e greșit. Deci nu e un argument, e doar o deviere de subiect neconstructivă.

Virusul vs discuțiile toxice

Nici nu știu ce e mai nociv: virusul sau discuțiile toxice. Jur!

Sunt conștient de ambele pericole, iar dacă la începutul anului discuțiile toxice erau precum încălzirea globală (ceva care există, dar fără efecte catastrofice imediate), parcă odată cu apariția pandemiei, aceste efecte au început să fie din ce în ce mai resimțite.

Nu știu dacă discuțiile au devenit mai toxice din cauza virusului sau pur și simplu ele și-au urmat evoluția naturală în mediul dezvoltat de politica din ultimii 30 de ani. Cu siguranță refeformele educației au avut un cuvânt de spus. Au creat acest mediu propice dezvoltării toxicității din societate.

Cert e că în momentul de față avem o combinație fatală a acestora. Cumva trebuie să rupem cercul ăsta și să ne detașăm de el. Că ne place, că nu ne place, tot noi trebuie să facem asta. La fel cum și încălzirea globală stă în mâinile noastre, la fel și stoparea conversațiilor toxice și răspândirea virusului stă în puterea noastră.

Featured image by Jake Givens on Unsplash