Home » Pe picior de plecare

Pe picior de plecare

Clar, asta este o frustrare personala, de pe vremea cand eram coptil la mama acasa … e CLAR, nu incape in discutie nici un fir de praf din moara de grau a morarului din Certege.

De cand ma stiu, si Doamne’ iarta’ma ca is un pacatos, am mancat slanina in Vinerea mare, daca vroiam sa ies de undeva, chiar nu are importanta daca eram acasa, sau la un prieten in vizita, la un dusman in discutii, amic in cautare de casete audio (aici o sa fac o dezvaluire intr’un urmator articol … ), bunic pentru ajutarea muncii campului … asadar, cand eram pe punctu’ de’a pleca, iar tata era prin prejma, cum auzea clanta apasandu’se, i se declansa ceva, iar neuronu’ responsabil cu deschidera cavitatii bucale era pus in actiune, extrem de rapid as putea sa adaug, pentru ca sincer, eu nici nu apucam sa pun bine pun mana pe clanta usii, ca si auzeam:

– Daneeeee

Clar, clacam, multe din istericalele de pe vremea aia mi’or fost atribuite, gresit, varstei (adolescenta … ahhh ce vremuri). Ma, odata nu o fost, sa nu se intample asa … de la imi aduci un pahar cu apa, pana la matura scarile (din nou, imi trebuie un articol intreg pe tema asta … si cu siguranta va veni), dar cu regularitate se intampla acest lucru’.

Odata cu trecerea timpului, si mutarea mea la Cluj, aceste incidente au inceput sa fie din ce in ce mai rare. Doar ca, saptamana trecuta, intr’o dimineata, pe cand sa ies din casa, buburuza, a facut acelasi lucru’ …. hmmm, ceva, ceva mi s’o parut cunoscut. La amiazi, sora’mea o facut acelasi lucru’ … hmmmm, dinnou cunoscut. La birou, colegele de la conta, de fiecare data cand coboram faceau acelasi lucru … deja, simteam cum ma iau toti dracii. Seara, merg la magazinu’ de la garaj, cumpar si dau sa plec, imi intind mana spre clanta, si surpriza , de dupa tejghea, se aude o voce din satanica, din infern:

– Domnuuuuuuu

Am clacat, in momentu’ ala, m’am intors, cu o privire de ucis fluturi din stomac, si am raspus, suav precum un pistol in gura:

– Va ascult!

– Sa lasati usa deschisa, ca ne sufocam de cald!


comments

17 comentarii la „Pe picior de plecare”

            1. Pingback: Cand plec de la parinti… din vizita | Ciulea's Blog

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.