Ma, v-am spus ieri ca noi stim sa ne intampinam musafirii, v-am mai spus acum taspe’ articole ca ai mei aveau (cred ca inca mai au) prostul obicei sa ma intoarca din drum, fix inainte sa inchid usa, sa-mi mai spuna ceva… sa ma mai puna sa fac o chestie, cat sa-mi frece mie toate planurile!
No, cum de sarbatorile Pascale (plm, ca nu mai inteleg cum e corect Pasti sau Paste) am fost in minunata Baia de Aries, adica la parinti acasa (cand zic parinti, ma refer si la ai mei, si la a lu’ buburuza, ca doar stau extrem, extrem de aproape unii de altii)
pentru ca, nu-i asa, sarbatorile se fac in familie, la plecare am realizat ca mai avem inca un obicei… noi, familia Ciulea, si nu numai!
Ba, vreau sa va spun ca mi-o crescut tensiunea mea de aviator, la una de infarct!
Nepoteii urlau sa ma joc cu ei de-a spider man si omul de nisip, sora-mea ma chema sa o pup ca pleaca, mama ma intreba de taspe mii de ori daca sa imi puna gusita cu mine la Cluj, tata ma trimitea sa arunc gunoiul si daca tot merg pana jos sa aduc si un bidon de apa, din ala umplut cu apa de la izvorul din Musca, cumnatu’ imi zicea sa merg sa-l ajut sa duca bagajele in masina, buburuza ma chema sa o ajut cu o chestie din aia hande made, care i s-o stricat… si toate astea, se intampla timp de 2-3 ore, cat dureaza sa plece prima trupa.
Dupa care o luam de la capat… si dupa care mergem la parintii buburuzei, unde surpriza, plecam din nou!
E greu sa pleci de la parinti de acasa… mai ales dupa ce te-ai stabilit la casa ta.
