Scriu acest articol in urma citirii articolului “Omul e făcut să muncească?”. Imi vine in minte o chestie, pe care demult am vrut sa o astern pe hartie.
Si anume, parintii isi indobitocesc progeniturile, cum asa? In primul rand din cauza ca nu te lasa sa pleci de acasa.
Sa va spun de unde aceasta idee:
Eu unul nu cunosc nici un localnic (in cazul meu Cluj) care sa se fi mutat de la maica-sa de acasa dupa ce a terminat facultatea! Ba mai mult decat atat, am un fost coleg de facultate care la 2 ani dupa ce terminaseram isi schimbase locul de munca, nimic anormal pana aici, dar ce alegere facuse? A trecut de la o firma care ii dadea 15 mil pe luna (avea program de la 9 la 17) la alta care ii dadea 7 miloane pe luna (de la 7 la 15). Bai fratele meu, in acea perioada eu castigam 10 mil pe luna si dupa ce plateam tot ce aveam de plata (rate, cheltuieli de intretinere, benzina, … ) ramaneam cu 500 de mii, acum recunosc ca am primit ajutor de la familie, nu sunt ipocrit sa zic ca am ajuns pe picioarele mele aici, dar … am avut suficient curaj, incat sa imi iau rata la apartament, chiar daca din calcule imi reiesa ca raman fara bani!
De acest lucru ii acuz pe parinti, ca nu le dau un imbold la plozii lor sa plece din casa lor, sa incerce sa isi croiasca un drum prin viata, ce copil la 20 de ani vrea sa plece de acasa? de la caldura, de la masa pregatita, de la chilotii spalati de altcineva decat de el?
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa isi traiasca “studentia”, dar nu in acelasi oras cu mama. Trimiteti-va copiii la facultate in alt oras.
De ce? pentru ca o sa le dati posibilitatea sa isi traiasca viata pe propriile picioare, si totusi avan putin din confortul de a o avea pe mama langa tine. Cum asa? pai si eu cand eram student primemam pachet de acasa saptamanal (mancare 😀 ), dar tot odata aveam un buget, pe care clar ca in anul I de facultate il terminam in prima zi in care ajungeam la Cluj.
Luni dimineata eram in Cluj, Marti dimineata nu mai aveam un leu (erau toti lasati in Nico – barul de pe pizisa, asta e barul pe care eu si inca cativa prieteni l-am construit, imi aduc aminte ca prima data cand am intrat il el, era o tereasa cu 3 mese de tabla, si in fiecare vara se renova, se marea si mai adauga cate o masa), in fine, ideea e ca nu mai aveam curajul sa le spun la ai mei ca nu mai am bani. Adica ei, niste profesori de liceu, cu salarii de mizerie, se chinuiau sa isi trimita copilul la facultate, si eu, tembel sa le spun: Sti tata aseara am baut toti bani … pai imi pusca obrazu de rusine!, cand ma intreba ii raspundeam ca ma descurc. si ma descurcam, ca si student nu ai mari pretentii…
Apoi in vacanta dintre anul 2 si 3 m-am angajat, din lipsa de bani, si a fost super ok, ca de atunci tot muncesc 😀 , dar ce e mai important, dupa ce m-am angajat am inceput sa merg si la scoala, am inceput chiar sa iau si bursa.
Asta e ideea, cei ce nu pleaca de la mama de acasa nu au valoarea banului.. (nu incepeti sa va acriti toti acum, fiti si voi constienti de faptul ca orice are o exceptie, nu spun ca 100% se intampla asa, spun ca majoritatea fac asa)
Si daca parintii vostri nu vor sa va trimita in alt oras, plecati voi! e mult mai frumos sa fi pe picioarele tale (e greu, dar e frumos, ai o implinire sufleteasca – cel putin asa e lamine)
Va intreb:
Cat de mult depindeti de parintii vostri?
UPDATE:
P.S. Acum am vazut ca am fost nominalizat la „Cel mai bun articol al saptamanii #5” daca v-a placut articolul ma puteti vota aici 🙂
