Scriu acest articol in urma citirii articolului “Omul e făcut să muncească?”. Imi vine in minte o chestie, pe care demult am vrut sa o astern pe hartie.
Si anume, parintii isi indobitocesc progeniturile, cum asa? In primul rand din cauza ca nu te lasa sa pleci de acasa.
Sa va spun de unde aceasta idee:
Eu unul nu cunosc nici un localnic (in cazul meu Cluj) care sa se fi mutat de la maica-sa de acasa dupa ce a terminat facultatea! Ba mai mult decat atat, am un fost coleg de facultate care la 2 ani dupa ce terminaseram isi schimbase locul de munca, nimic anormal pana aici, dar ce alegere facuse? A trecut de la o firma care ii dadea 15 mil pe luna (avea program de la 9 la 17) la alta care ii dadea 7 miloane pe luna (de la 7 la 15). Bai fratele meu, in acea perioada eu castigam 10 mil pe luna si dupa ce plateam tot ce aveam de plata (rate, cheltuieli de intretinere, benzina, … ) ramaneam cu 500 de mii, acum recunosc ca am primit ajutor de la familie, nu sunt ipocrit sa zic ca am ajuns pe picioarele mele aici, dar … am avut suficient curaj, incat sa imi iau rata la apartament, chiar daca din calcule imi reiesa ca raman fara bani!
De acest lucru ii acuz pe parinti, ca nu le dau un imbold la plozii lor sa plece din casa lor, sa incerce sa isi croiasca un drum prin viata, ce copil la 20 de ani vrea sa plece de acasa? de la caldura, de la masa pregatita, de la chilotii spalati de altcineva decat de el?
Asta nu inseamna ca nu trebuie sa isi traiasca “studentia”, dar nu in acelasi oras cu mama. Trimiteti-va copiii la facultate in alt oras.
De ce? pentru ca o sa le dati posibilitatea sa isi traiasca viata pe propriile picioare, si totusi avan putin din confortul de a o avea pe mama langa tine. Cum asa? pai si eu cand eram student primemam pachet de acasa saptamanal (mancare 😀 ), dar tot odata aveam un buget, pe care clar ca in anul I de facultate il terminam in prima zi in care ajungeam la Cluj.
Luni dimineata eram in Cluj, Marti dimineata nu mai aveam un leu (erau toti lasati in Nico – barul de pe pizisa, asta e barul pe care eu si inca cativa prieteni l-am construit, imi aduc aminte ca prima data cand am intrat il el, era o tereasa cu 3 mese de tabla, si in fiecare vara se renova, se marea si mai adauga cate o masa), in fine, ideea e ca nu mai aveam curajul sa le spun la ai mei ca nu mai am bani. Adica ei, niste profesori de liceu, cu salarii de mizerie, se chinuiau sa isi trimita copilul la facultate, si eu, tembel sa le spun: Sti tata aseara am baut toti bani … pai imi pusca obrazu de rusine!, cand ma intreba ii raspundeam ca ma descurc. si ma descurcam, ca si student nu ai mari pretentii…
Apoi in vacanta dintre anul 2 si 3 m-am angajat, din lipsa de bani, si a fost super ok, ca de atunci tot muncesc 😀 , dar ce e mai important, dupa ce m-am angajat am inceput sa merg si la scoala, am inceput chiar sa iau si bursa.
Asta e ideea, cei ce nu pleaca de la mama de acasa nu au valoarea banului.. (nu incepeti sa va acriti toti acum, fiti si voi constienti de faptul ca orice are o exceptie, nu spun ca 100% se intampla asa, spun ca majoritatea fac asa)
Si daca parintii vostri nu vor sa va trimita in alt oras, plecati voi! e mult mai frumos sa fi pe picioarele tale (e greu, dar e frumos, ai o implinire sufleteasca – cel putin asa e lamine)
Va intreb:
Cat de mult depindeti de parintii vostri?
UPDATE:
P.S. Acum am vazut ca am fost nominalizat la „Cel mai bun articol al saptamanii #5” daca v-a placut articolul ma puteti vota aici 🙂
Sunt Clujean getbeget. Aici am facut scoala generala, liceul, si facultatea. Cu toate astea, lucrez de la 16 ani, am inceput cu domenii mai ciudate(pe timp de vara, constructii), in liceu eram cu retelistica (serviciu externalizat de IT pentru companii), apoi m-am angajat in vanzari, dupa aprox. 1 an de la liceu. Acum si eu ca si Dan, am primit ajutor de la parintii mei (tind sa cred ca pretuiesc altfel banul), dar am si eu rate la banci, cheltuieli, intretinere. Sunt 4 ani de cand am plecat de acasa, si ma bucur de fiecare moment (bine, ca intretimp, m-am si insurat si am familia mea acum). Eu cred ca depinde foarte mult de caracterul fiecaruia, sunt oameni comozi, care prefera sa fie intretinuti, le este frica poate sa scoata capul in lume, si se complac in situatie. Prefer sa nu judec pe nimeni
.-= Horatiu´s last blog ..VideoPress supports Ogg =-.
Dupa cum am spus, exista exceptii 🙂 , si da depinde de caracter, dar ce vroiam sa scot in evidenta e faptul ca uneori, parintii nu te ajuta, ci din contra te trag in jos. In acest caz, vorbesc, si nu zic ca o fac din rautate, ca nu e asa, ei iti doresc tie binele, sa iti fie cat mai usor … si se dau peste cap ptr tine, isi iau de la gura… dar cateodata e mai bine sa te lase sa iti iei zborul.
ce ai cu parintii, ciulea…
.-= Bar Valentin´s last blog ..Oil painting on cardboard and canvas =-.
……cred ca majoritatea ”progeniturilor” isi merita vina pentru ca nu sunt in stare sa faca altceva decat sa munceasca (pana la epuizare)pentru altii,dusi de capastru…iar timpul liber nu-i decat o corvoada pentru ei.
.-= bar´s last blog ..Oil painting on cardboard and canvas =-.
parintii sunt de vina dar si copchii……………
.-= roxy´s last blog ..Ridicol =-.
Eu consider ca parintii sunt aproape 100% vinovati pentru ca unii raman cu ei dupa ce ar trebuii sa isi ia zborul si sa incerce sa traiasca pe propriile picioare pentru a se obisnuii pentru cand vor trebuii sa fie singuri. Nu-i invinovatesc pentru asta deoarece nu sunt parinte si nu stiu cum o sa gandesc pentru copilul meu, si ei cred ca fac bine ceea ce fac si se sacrifica pentru copii lor si incearca sa-i tina langa ei, dar acesata este o mentalitate tipic romaneasca, in afara cand e major gata, daca are prieten(a) se muta impreuna, dar la noi ii povestesc vecinii, intra in gura satului si bla bla bla.
Sa te gospodaresti singur e o lectie de viata pe care e bine sa o inveti cat mai repede, normal ca parintii te vor ajuta cat se poate de mult daca pot dar e bine sa incepi ceva pe propriile forte ca sa fi pregatit pentru viata.
Romanul isi face casa cu multe camere sa-si tina copii si familiile lor aproape, in schim altii isi fac casa cu doau nivele pentru a avea unul sau doua apartamente sa inchirieze sa poata ajuta copii sa isi ia chirii in alte orase sau in acelasi oras dar nu langa ei sa isi bage nasul zilnic in viata lor si credeti-ma nu pentru ca nu si-ar iubii progeniturile.
sfatul meu e sa incercati sa plecati cat de repede posibil sa incercati sa va descurcati singuri si va va fi de mare ajutor in viata.
.-= adrian barbat´s last blog ..mare e gradina, dar nici nu va mai spun de poarta pentru ca a ramas in continuare deschisa =-.
Ce mă bucur când mai citesc şi astfel de articole. Am scris şi eu ceva asemănător acum ceva timp şi cred că toate probleme astea se vor sfârşi odată cu dispariţia generatiei părinţilor mei (mi-e greu să spun asta, dar ăsta e adevărul). Altfel spus, când generaţiile ce au trăit în comunism vor dispărea, mentalitatea generală se va schimba radical.
.-= Buddha´s last blog ..Omul e făcut să muncească? =-.
Fiecare e vinovat intr-o anumita proportie, dar conteaza si educatia primita a parintilor pe care au avut-o cand au fost copii deoarece totul se transmite din generatie in generatie
.-= FLN´s last blog ..Mă autocritic şi mă criticaţi =-.
Nu vad cu ce e mai castigat un ‘independent’ care porneste cu slujbe si chirii de la 20 de ani?
In general nimeni nu scapa de asta: serviciu, rate la banca, casa in rate… Si atunci de ce atata graba?
Cei care au sansa sa stea cu parintii s-o foloseasca! E momentul in care pot profita sa-si dezvolte aptitudini nebanuite. In timp ce prietenii vor alerga prin metrouri, ei vor putea citi putintel din Camus…
Apoi, omul e perfectibil. Si grozav de adaptabil. Se obisnuieste numaidecat cu binele, dar face fata si la rau.
La vremea potrivita vom plati si chirii, vom lua si metroul si ne vom plati si ratele la banca. Ce-i graba asta?
Eu din cls a 9 am banii mei de buzunar … mainly din my computer skills facuti … acu la 25 de ani stau cu ai mei pt ca am terminat fac si nu mai vroiam sa stau in Buc acu inca ma gandesc ce sa fac sa plec din tara sau sa iau casa mut in alt oras pan una alta muncesc si strang bani norocu meu e ca nu am job si sunt freelancer un laptop internet si un bancomat si am BANI 🙂 oriunde oricand …
Da sunt de acord multi is tinuti in puf si ajung niste retarzi sau au pretentii de genu el prost in draci terminand o facultate de ex POLI de rahat sa aiba salariu 40 mil … am amici cu idei deastea si le-am zis ca no sa aiba 40 nici in 5 ani ca tre sa fii bazat in domeniu sa ai salariu + experienta ori ei is niste pulici care habar nu au partea practica (deh invatamantu din ro da asta e alta discutie)….
Eu am apreciat oamenii care isi castiga singuri banii si iam cam ignorat/luat la mijto pe „intretinuti”
„dar … am avut suficient curaj, incat sa imi iau rata la apartament, chiar daca din calcule imi reiesa ca raman fara bani!” Ei, scuza-ma, dar aici nu sunt de acord deloc cu tine. Asta e o chestie pe care daca tu ai facut-o, nu inseamna ca o va reusi oricine. Sa te angajezi la cheltuieli mari in conditiile in care veniturile nu sunt indeajuns este o mare prostie si, cred eu, si o chestie imatura.
@adrian barbat: Corect! totul tine de mentalitate/educatie/cultura
@Buddha: multumesc, multumesc, multumesc ptr tot!
@factor: problema e ca cei mai multi nu mai pleaca…
@Sadak: acum nu am stat sa scriu toate datele, eu eram in plina crestere financiara (de la luna la luna se simtea la salar), dar ideea e ca am discutat cu familia, si ei au spus ca sunt dispusi sa ne ajute si cel putin un an de zile vor putea, si dupa 9 luni am reusit sa nu mai apelam la ajutorul parintiilor. Dupa cum am mai spus, NU pretind ca am relizat singur …
Ideea e ca era mult mai comod, sa ma duc sa stau cu mama acasa, sa imi faca ea de mancare, sa imi spele chilotii … dar am refuzat … si asta le doresc la cei de 18 ani, care isi incep viata, sa o inceapa mai departe de parinti…
🙂
.-= Dan Ciulea´s last blog ..Parintii isi indobitocesc progenituriile? =-.
@Factor – tu stai cu părinţii, este?
1. De unde ai tras tu concluzia că toţi ajungem la rate, bănci etc.? Ai nişte statistici să susţii aberaţia asta?
2. Să profităm de banii părinţilor cât putem? Ăsta e sfatul tău? 🙂
.-= Buddha´s last blog ..Sfaturi pentru un blog mai bun – Widgeturi utile =-.
Salut Dane,
Ai dreptate. De la cineva care stie si de Nico si de Piezisa si de banii de la mama de acasa.
A fost super frumos patru ani la Cluj, la Facultate, cei mai frumosi ani ai mei.
Salutari la Lili.
Am sa te votez.
Mai intrati si voi pe la mine pe blog, ca mai scriu amintiri din facultate – cine stie, poate va regasiti in vreun articol.
Take care!
mersi mersi 😀 , ai grija ce scrii 🙂
Din pacate, nu prea am vreme sa scriu (cateodata nici chef), dar de multa vreme mi-am propus sa povestesc faza cum am dat foc la covorul lu’ Mirela (Lili stie!). O sa imi fac timp odata.
Vezi ca mai inainte mergea blogul meu. Si-a revenit Blogger.
.-= FBRonnie´s last blog ..Aradul – de la "Ieri", prin "Azi" pana la "Maine" – AZI =-.
Din moment ce ai fost nominalizat poti vota si tu cel mai bun articol http://crok.wordpress.com/2009/10/23/cel-mai-bun-articol-al-saptamanii-5 (desigur nu este obligatoriu)
Nu pot decat sa fiu de acord cu acest punct de vedere expus asa clar de Dan, deoarece si eu fac parte dintre cei care am facul facultatea la distanta de parinti si a meritat. Altfel inveti sa te gospodaresti, iti schimbi ( in bine) prioritatile si cel mai bine pana la urma inveti sa iti gestionezi banii. Am inceput sa lucrez din anul 2 de facultate ( asta nu inseamna ca de atunci am devenit independenta dpdv financiar) si de atunci tot muncesc ( sper sa muncesc in continuare) si nu va pot spune cat de bine m-am simtit cand am luat primul salar…cred ca toata lumea a simtit asta. Atat de greu am cheltuit acel prim salar ( ma tot zgarceam sa imi cumpar diverse chestii ptr ca stiam cat m-am chinuit sa il castig…) nici nu se compara cu banii primiti de la parinti pe care ii faceam praf urgent ptr ca nu puneam asa pret pe ei ca nu simteam pretul lor
@ factor „Nu vad cu ce e mai castigat un ‘independent’ care porneste cu slujbe si chirii de la 20 de ani?
In general nimeni nu scapa de asta: serviciu, rate la banca, casa in rate… Si atunci de ce atata graba?” Stii acea vorba, „toate trebuie facute la timpul lor”, ei bine si lectia asta de viata trebuie experimentata cat mai repede ( de la facultate incepand chiar!) daca nu zburam din cuibul parintilor pana la o anumita varsta si nu invatam sa traim singuri fara aripile lor protectoare care ne asigura totul ( fie ca noi muncim , fie ca nu muncim) va fi mult mai greu sa ne obisnuim apoi. Nu vreau sa generalizez, exista si exceptii ( care intotdeauna intaresc regula) insa cred ca cei care isi iau viata in piept si parasesc mai repede casa parinteasca vor fi mult mai castigati decat cealalta categorie.
Nu vreau sa uit in a scoate in evidenta cat de important/vital e ajutorul parintilor sau al fratilor/surorilor in acea perioada ( de care nici am fost privata, ba mai mult fara de el nu reuseam), nimeni nu spune sa luam viata in piept singuri fara ajutor, dar ceea ce tb sa facem este sa invatam sa ne desprindem ( chiar daca pare greu) si sa ne luam zborul…vom avea doar de castigat.
corect, trebuie sa incepi sa inveti sa te descurci singur, ca daca nu, o sa jungi la 60 de ani intr-un azil de batrani din cauza ca a murit maica-ta si nu mai are cine sa iti faca de mancare…..
App: Mersi de vot la toti 🙂
@Buddha
Nu e nici o statistica ce arata cum junii care stau cu parintii au fost ‘corupti’ din cauza asta.
Tot ce am vrut sa spun e ca nu poti face o politica din asta, nu e o regula. ‘Parintii isi indobitocesc progeniturile’…
Tinerii pleaca si se descurca singuri atunci cand vine vremea. Asta-i tot. Nu e o regula.
Rate, chirii si metrou spre slujba: asa incepem toti, nu-i o drama. Desigur, daca ‘your daddy’s rich and your Mom is good lookin’ (cum zice cantecul) treburile stau altfel…
Daca ai vreo metoda de a fi autonom, fara sa treci prin chestiile astea, as fi multumit daca ne-ai impartasi-o si noua…
In fine, nu cred ca e vorba de a profita de ceva sau cineva. in felul asta poti sa zici ca ai profitat si pana la majorat… Apoi depinde si de parinti, cu siguranta.
Si nu locuiesc cu parintii. Autonom 100% de multa vreme.
Eu mi-am luat lumea-n cap la 19 ani.N-am plecat din oras, am plecat din tara. De 4 ani sunt in Franta, am intrat la facultate fara sa fi primit bursa. Munca din prima saptamana, trudit din greu la scoala de frica sa nu-mi pierd titlul de sedere. Din Romania am plecat cu 50 de euro in buzunar, bani dati de tata ca atat a avut.
Asta te maturizeaza: grija zilei de maine, frica ca n-ai din ce-ti plati chiria, nevoia de a fi mai mult decat un supravietuitor.
Asta-i cea mai misto lectie pe care am invatat-o!!
La asta ma refeream si eu, sa ai valoare banului, daca stai cu mama si cu tata, nu o sa intelegi niciodata ce inseamna sa castigi tu, nu o sa ai bucuria primului salar, si nu o sa ai strangerea de inima cand vrei sa iti cumperi prima chestie din banii truditi de tine…
Bravo tie si bafta in continuare!
ha!! Asa e, ai dreptate!! Eu am plecat la facultate in Bucuresti si eram paranoia :)) Nu-mi place aglomeratia!! M-am intors acasa, mi-am luat un job, locuiam cu ai mei. Ma descurcam dar na … Ma gandeam unde naiba sa mai plec cat sa nu fie aglomerat ca iar o dau in paranoia si am plecat … in Spania, la frate-miu!! Ohoo … super viata, banii erau bani, distractie cu bun simt (nu ca la noi in discoteci) … super viata dar … m-a luat dorul de casa si m-am intors … CEA MAI MARE PROSTIE! Acum ma lupt sa-mi deschid o firma de publicitate cu iubitul meu, locuiesc tot cu ai mei dar in curand ma mut cu iubitul … avansez? :)) Mama nu-mi zice „pleaca” dar nici nu-mi zice „stai la curu’ meu o viata intreaga” dar conteaza si cum ai fost crescut. Daca ai fost crescut langa mamitica si ti-a bagat in vena „stai cu mamitica ca are mama grija de tine” clar nu-ti pleaca sau … iti pleaca …cum fac si eu si cum a facut si frate-miu si uite, mama acum e multumita de frate-miu si oarecum de mine (sunt inca la inceput..altul) dar NU STAU … dau din maini si din picioare, ma zbat …deci … nu e numai vina parintilor …e si vina lor, a copiilor ca se multumesc cu putin. Si odata ce ai iesit pe usa, deja adolescent e clar ca intri intr-un anturaj, unii aleg calea buna, altii calea rea, altii calea de mijloc si in principiu nu mai conteaza ce zic parintii …
.-= Sabu´s last blog ..Cunosti deja? =-.
Eu sunt din Arad , si ai mei nu vor sa plec de langa ei , ar fi cel mai mare cosmar al lor .
Sunt in ultimul an de liceu , vreau sa urmez o facultate , care o voi face tot in Arad … apoi imi voi cauta un loc de munca , tot aici .. in Arad .
Mi-ar placea sa plec din orasul asta pentru ca sincer m-am plictisit !!!
Mi-ar placea sa plec pentru ca as vedea si eu o alta lume , alte obiceiuri sau mai stiu eu ce .
In plus de asta , poate as reusi sa imi vizitez cativa amici cu care din pacate momentan discut doar pe net .
Si … altfel e cand esti departe de casa , altfel iti faci de cap , faci ce vrei , cand vrei …
.-= Lavinnia´s last blog ..6#Leapşa =-.
@Lavinnia: prin urmare … concluzia? … am dreptate?