”Fake news”: ce e și ce nu e

Fake news – un termen care a intrat în vocabularul nostru de zi cu zi. Pe care de multe ori îl folosim fără a știi exact ce definește și de cele mai multe ori pe care nu ar trebui să-l folosim deloc.

În Ediția #98, Simina ne atrage atenția asupra modului în care politicienii din România se folosesc de acest concept în declarațiile pe care le fac prin intermediul rețelelor de socializare… și nu numai, aș adăuga eu.

Mai jos am să vă redau fragmentul din newsletter care face referire la fake news, fără nicio modificare, pentru că mi se pare extrem de important, pentru noi, ca societate, să conștientizăm și să asimilăm corect (nu doar) această informație.

Săptămâna trecută am aflat de pe contul de Facebook al Violetei Vijulie (PNL, fost președinte al Agenției Naționale a Funcționarilor Publici) că Regina Elisabeta a II-a Angliei ar bea câte 5-6 pahare de vin românesc zilnic. Textul era desigur un fals, publicat inițial ca un pamflet pe site-ul socialistul.com, pe care Vijulie l-a copiat și a menționat la final că sursa materialului este internetul. (G4Media)Însă ceea ce mi-a atras atenția a fost un comentariu ulterior al Violetei Vijulie, în care aceasta explică ce înseamnă „fake news”:

Ca atare, m-am gândit să fac un mic explainer pentru politicieni (dar nu numai) cu ce înseamnă și ce nu înseamnă termenul „fake news”. Și de ce nu ar trebui să-l folosim 🙂

În primul rând, ne ajută să înțelegem că cercetătorii în domeniu și profesioniștii care comunică pe acest subiect evită folosirea termenului fake news din cauză că este generic – adică desemnează mai multe probleme legate de fals și dezinformare.

Cu alte cuvinte, nu știm exact la ce fel de fals ne referim când etichetăm ceva drept fake news.

Pentru că sensurile termenului merg de la fals complet, adică o invenție pură prezentată sub aparența unei informații (deci minciună), până la informare greșită sau dezinformare – adică înșelarea intenționată a publicului cu informații false, uneori amestecate cu bucățele de adevăr.

Câteva încercări de definire științifică a termenului precum și sfatul ca aceasta să nu fie folosit le regăsim în The Conversation. 

Poynter Institute arăta și el încă din 2017 că termenul este ambiguu și menționa că a început să fie folosit ca o armă de către politicieni. Unii dintre ei pun această etichetă instituțiilor de presă sau materialelor care nu le justifică propriul punct de vedere. 

Un studiu al Universității Texas din Austin arată că folosirea termenului de către elite scade încrederea publicului în media tradițională și îi face pe oameni să recunoască mai greu informațiile reale de cele false. Și aici găsim recomandarea să nu-l folosim. 

În fine, pentru a ne proteja publicul de conținut fals putem să folosim citarea sursei – adică o mențiune a autorului și locului de unde am preluat informația, fie că e vorba de un document, o publicație, o carte etc. Această citare nu poate fi atât de generală precum cea a doamnei Violeta Vijulie – adică menționarea, ca sursă, a internetului. 

Ce mai poți să faci pentru a nu transmite urmăritorilor tăi conținut fals pe rețele sociale:

• Verifică dacă sursa din care îți iei informația e credibilă.
• Verifică informația și din alte surse înainte să o postezi pe rețele sociale.
• Ai grijă să nu prezinți o opinie personală drept fapt.
• Dacă cineva a spus o minciună la televizor, asta nu înseamnă că poți să scrii direct pe Facebook că ai găsit un „fake news”. Poți încerca să prezinți descoperirea chiar așa, drept o minciună. Sau un fals. Și nu uita să-ți însoțești afirmația cu argumente verificabile, documente sau link-uri către surse credibile care demonstrează adevărul a ceea ce susții.

Succes 🙂

Featured image: ANDRANIK HAKOBYAN