Cred că am fost destul de clar de fiecare dată când mi-am expus opinia legată de subiectul Roșia Montană, de fiecare dată am spus că trebuie să salvăm, în primul rând, locuitorii acelor meleaguri, să le oferim soluții reale la problemele cu care se confruntă zi de zi.
Între timp a trecut toată agitația Gold Corporation, toată lumea e mulțumită: am ucis balaurul. Dar fără să se ia în calcul că prin acest război practic au dat foc satului și au ucis toți oamenii în putere, pe cei care puteau să muncească, au mai rămas în viață bătrânii și copiii.
Pentru că apele s-au liniștit, toată lumea și-a întors privirea, mulțumită, pentru că, nu-i așa, problema Roșia Montană a fost rezolvată: nu exploatează nimeni resursele naturale ale țării… oamenii să se descurce singuri, nu ne interesează pe noi faptul că aici s-a făcut minerit din totdeauna. Să se descurce oamenii, să se adapteze singuri, nu trebuie să-i ajut eu. Nu! Singura mea datorie este să-i iau din mână unealta pe care o folosește din moși-strămoși pentru a-și aduce pâinea pe masă.
Doar că, vedeți voi, odată cu întorsul capului am pierdut priveliștea către această minunată localitate, către ce se întâmplă acolo
și ce să vezi, s-a rezolvat problema!
Gata, nu o mai avem, am vândut-o celui mai român chinez, Alexandru Ioan!
Cupru Min a semnat în octombrie 2017 un contract pe doi ani cu o companie din Hong Kong reprezentată tocmai de Wang Yan, care a apărut și a câștigat licitația de la Abrud!
Altfel oamenii din zonă o duc bine, nu s-au plâns nici înainte de scandal, nici după. Tinerii au plecat din țară, bătrânii așteaptă să moară. Dăm vina pe cei care au votat PSD, dar uităm de mizerile pe care le facem noi.
