Ma, faptu’ ca ne simtim bine cand ne sunt apreciate actiunile cred ca e de la sine inteles si nu cred ca exista om pe lumea asta, sau aialalta, care sa nu nutreasca sentimente pozitive cand ii este gadilat ego-ul cu cuvinte de lauda… nu cred!
Amu’ io nu am copil ca sa stiu exact cum e cand esti apreciat de propriul copil, cum te simti cand esti laudat de fiul tau, in schimb pot sa-mi imaginez acest lucru, prin extrapolare la nepot.
In fine, revenim.
Am un amic, care o realizat extrem, da extrem de multe la viata lui. Incepand de la faptul ca e profesor universitar, ambasadorul Romaniei in Portugalia, impresar la nume mari din sportul romanesc si terminand cu implicarile pe care le-a avut (are in continuare) in viata comunitatii din Cluj, Mirciulica (ca asa imi place mie sa-l alint) a reusit ceea ce multi doar au visat sa faca.
Ei bine, intr-o zi merg la birou la buburuza s-o iau si ma intalnesc cu Mirciulica. Pana isi strange buburuza geanta, intru in vorba cu Mirciulica. Intre timp, apare fiul lui si ii zice:
– Vai tata, ce familie grozava suntem noi!
– Cum asa? intreaba Mirciulica cu un zambet laaaarg larg
– Pai mama-i directoare si tu il cunosti pe Gog!
Awww :))))))
:)) just great
Am crezut ca scrii despre mine:)))