Antreprenorul – bocul de tăiat lemne al guvernării

Micile afaceri, antreprenoriatul, freelancing-ul stau la baza inovării și creșterii economice.

Mă uitam acum Delta T la un documentar pe tema asta, cum de fapt marile corporații nu inovează, pentru că nu au nici cel mai mic interes să reinveteze roata, ci se bucură de optimizarea procesului de producere și vânzare. Și, că de fapt, toată această creștere (indiferent că vorbim de calitate, inovație, creativitate) vine de la micii întreprinzători.

Ei sunt cei care lucrează 25 de ore din 24 pentru a-și vedea visul împlinit, ei sunt cei care pun pe picioare mica afacere (hello Mark!), ei sunt cei care își storc creierii pentru a scoate idei nemaiauzite până atunci, ei sunt cei care își pun familia la lucru după ce se întorc de la programul 9-17, program care le asigură traiul. Ei sunt cei care-și pun toate bunurile la bătaie, luând un credit, credit pe care-l folosesc în dezvoltarea micii lor afaceri.

În unele state, poate puțin mai dezvoltate, poate cu politicieni mai puțin corupți, poate o viziune pe termen lung, poate cu o cultură a societății mai dezvoltate… poate doar, nu știu sigur, dar așa se vede de aici, din satul meu, investesc și susțin acestă categorie.

Citeam cum un băiat, român printre altele, stabilit în Austria (parcă, am citit acum mai mult timp și tind să-mi romanțez amintirile), și-a deschis mai în glumă, mai în serios o afacere micuță, un soi de carmangerie. Practic omului îi era dor de cârnațul de acasă și pentru că nu găsea să cumpere prin zona pe unde se stabilise, s-a decis să-și facă singur.

Pentru că baiatul era priceput, prietenii lui îi cerau să le vândă și lor, drept urmare s-a apucat să facă, în timpul liber, după ce ieșea de la birou, treaba asta. Doar că omul nostru nu a vrut să aibă probleme și s-a dus să se intereseze ce are de făcut ca să fie în regulă, din toate punctele de vedere.

Și-a făcut programare la autorități, s-a întâlnit cu ei, le-a spus ce și cum. Oamenii au cântărit problema câteva zile și apoi i-au dat răspuns: primul an nu plătești nimic, că văd că momentan ești la stadiul de hobby, dar e un hobby de inters social, că vezi tu, noi simțim că de fapt prin această afacere, tu sporești nivelul de staisfacție din rândul cetățenilor care mâncă cârnațul ăsta. Iar noi asta ne dorim: cetățeni fericiți. Și după primul an ne mai întâlnim o dată și vedem ce și cum.

În timp ce eram absorbit de această amintire romantică, pe care sicer să fiu (nu?) știu de ce mi-am amintit-o, îmi spune colega de la conta:

– Dan, știi care sunt dările pe care le ai de plată la stat pentru salariul tău, la tine la firmă, unde te-ai angajat?

Amintiți-mi, vă rog, din nou, de ce nu ne mutăm… în Cipru spre exemplu?


comments

Dan Ciulea

Antreprenor, blogger, gurmand, pasionat de fotografie si calatorii. Ma gasiti pe: Twitter, Instagram, Facebook

You may also like...

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.