Multe vorbe “batranesti” sunt pline de intelepciune… sa luam ca si exemplu:
Nu ai cei 7 ani de acasa!
Analizam, putin aceasta afirmatie, ce inseamna cei 7 ani de acasa? Pai se presupune, ca pana la varsta de sapte ani, trebuie sa fi inmagazinat deja o baza solida de cunostiinte din domeniul “relatiilor sociale”.
Ce anume ar trebuii sa contina aceasta “baza”? … Ei aici e destul de greu… dar am sa incerc sa sintetizez cateva idei (elementare, dupa parerea mea), si nu am sa ma leg de tot, ci am sa ma leg de aripa domeniului “prima intalnire”.
Asadar, daca, intrii in contact pentru prima data cu cineva (indiferent ca aceasta intalnire are loc virtual: yahoo messenger, mail, telefonic, twitter, facebook … sau real) sunt cateva chestii pe care te sfatuiesc sa le ai in vedere:
- in primul si in primul rand TE PREZINTI … stiu ca e ceva neobisnuit ca cineva sa nu te cunoasca pe tine, cel mai cel, dar sa sti ca nu toata lumea te stie 😉
- numaru’ 2: nu injura, nu folosi un “ton neadecvat”, si incearca sa renunti la prescurtari (pe care oricum numai tu si putanii tai de prieteni le inteleg)
- pe locul trei se afla “ora” cand faci aceasta contactare. Daca ma suni, Sambata seara la ora 23, in interes de serviciu (sa ne intelegem, daca nu are nici o legatura cu mine, daca nu ma suni sa imi dai vesti bune refeitoare la persoana mea, clar ca restu’ e problema ta, prin urmare…) in primul si in primul rand iti ceri scuze pentru tupeu’, apoi urmezi primu pas, dupa care folosind un “ton” mai mult decat prietenos, te apropii spre “lingusire”, ma intrebi daca iti poti continua convorbirea (ca sa iti traduc: suni la ora 11 noaptea, iti ceri scuze, te prezinti, si intrebi daca poti sa continui)
Am incercat sa sintetizez la maxim, dar vreau sa va intreb daca voi ati patit sa fiti contactati de asemenea specimene? Ca, eu, lucrand in domeniul vanzarilor, numaru meu de telefon fiind listat pe mai mult de o gramada de siteuri, am patit nu odata, dar, saptamana trecuta am fost profund impresionat de o persoana.
Am fost sunat Sambata la ora 20, omul si-a cerut scuze, s-a prezentat, apoi m-a intrebat daca poate sa continue convorbirea (avand in vedere ora la care sunase), eu i-am spus ca poate, omul si-a expus problema pe care o avea, am rezolvat, si la sfarsit a multumit, si totodata si-a mai cerut incaodata scuze …
Sincer acum, nu pot sa ma supar pe astfel de oameni… pana la urma totul tine de abilitatiile tale in “comunicare”
