Ieri seara, am fost la unul din cumantii mei (am doi, ala mai mare ) si am mancat … Lapte de Pasare…. hmm hmm hmm … va mai aduceti aminte de laptele de pasare?

Cat timp a trecut de cand papilele voastre nu au mai fost delectate de aceste delicioase trairi?

Chestia asta cu nostalgia copilariei, o am de o saptamana, cam in tot ce fac, gasesc cate un motiv sa ma gandesc la ea, nu stiu ce anume a declansat-o … poate frigul, poate lipsa de timp, poate stresul cotidian de care am parte in ultima vreme… cert este ca o am. Iar, in ceea ce priveste “gustul copilariei”, totul a inceput Duminica seara, cand in drum spre cumnata mea (numai una am … momentan), mergeam ca sa ne jucam Reteaua Energetica, in masina pe langa mine si soferu’ (normal ca nu am condus eu … noi ne pregateam de o bauta) mai era cumnatu’ (ala mai mare) si prietena lui, am inceput sa vorbim (printre alte baliverne) de Crema de zahar ars … o alta delicatesa din perioada copilariei mele. Binenteles, cand ajungem la destinatie, cumnata mea, extrem de politicoasa ma intreaba cu ce sa ma serveasca, eu, un necioplit, ii raspund … Crema de zahar ars … ea (dupa cum ii spuneam si ei: nu rezolvi mare lucru cu politetea) ma intreaba: vrei? Eu, din nou, fara pic de jena (de cand ma stiu am fost asa, in studentime, mergeam in fiecare seara la ea in camin sa mananc…) ii spun CLAR … si uite asa Duminica seara, profitand de pe urma bunatatii sufletesti am mancat crema de zahar ars … binenteles ca mi s-a promis si lapte de pasare… promisiune tinuta… ieri, am fost si am mancat si lapte de pasare (binenteles ca motivul principal nu a fost sa mananc … nu sunt foarte sigur de asta).

Si acum, va intreb pe voi:

Care e gustul copilariei? Ce mancaruri va aduc aminte de acele momente?

Pentru mine, pe langa cele doua enumerate mai sus, mai e unu…sau doua…., nu stiu cum ii spune, dar stiu cum se face (cand ajung acasa am sa imi fac): galbenus de ou frecat cu zahar, sau sambure de nuca prajit la cuptor, si sa il ingurgitez cu miere…