Macinat de sentimentele negative, odata campat, imi iau inima’n dinti, si cu o voce tremurand, precum a unui copli de 7 ani, care o ramas sa vorbeasca in fata usii la care prietenul lui cel mai bun a batut, spun, aproape urland de emotie
Sadita adanc de catre prea-iubitii nostri dragi tovarasi conducatori, crescuta de’a lungu’ celor peste 20 de ani de tranzit in epoca democratiei, presarata cu ingrasamantul creditelor imobiliare, incrucisat cu leasingul auto, sentimentu’ de proprietate a crescut extrem de mult, precum o cultura de soia modificata genetic in sufletul meu.
E o axioma asta si nu are sens/nevoie sa o discutam! Indiferent ca vorbim de un simplu salut, sau ca intram in discutii, pe care mai marii predecesori ai nostri, nu au reusit sa le desluseasca pe straziile Atenei, eu oricum am ceva de comentat!
Ieri, in timpu’ unei super aglomerate ore a vietii mele de la birou, care intre noi fie vorba, speram sa fie o super lejereana saptamana, saptamana aia cand freci menta, cu gandu’ la concediu, da no’ nu o fost sa fie … asadar, ieri, in timp ce vorbeam la doua telefoane, si conectat remote la 2 clienti, buburuza ma apeleaza pe mess, da noi astia de moda veche inca mai folosim yahoo messenger, si imi trimite poza asta