Macinat de sentimentele negative, odata campat, imi iau inima’n dinti, si cu o voce tremurand, precum a unui copli de 7 ani, care o ramas sa vorbeasca in fata usii la care prietenul lui cel mai bun a batut, spun, aproape urland de emotie:
– Bubu’ am o idee, ce ar fi daca, am mere la aia ce’ stau in casuta de pe plaja, aia ce au hamacu’ pus la umbra groasa a pinului, si, senini, ne aruncam pe hamac … daca nu zic nimic, ne bagam in casuta, ne tolanim pe patu’ lor … le folosim aeru’ conditionat, le luam berile reci din frigider si le bem?
Ce ai zice?
Iar daca, in momentu’n care, ne punem pe hamac, incep sa comenteze nemtalaii ca ce cautam pe hamacu’ lor, pus la umbra groasa a pinului de pe plaja, noi sa ii intrebam, din nou senin: ai chitanta?
Serios, tot, dar absolut tot ce vedem pe strada, pe plaja, in mainiile oamenilor, in masini, in casa, pe ei … sa mergem sa luam si sa ne bucuram de ele. Vezi cum plod pe strada cu o super inghetata italieneasca’n mana, te duci, i’o smulgi din mana, si daca se pauca de plans il intrebi pe tacs’o: ai chitanta? empfang? racun? ricevimento?
Uite ce sutien fain are domnisoara aia, il vrei? ma duc sa vad daca are chitanta!
Daca iti ia careva aerul? Si te intreaba de chitanta?
egzagt!
ai chitanta sa comentezi la mine pe blog? 😀
ma… daca cumva n’ai…acuma…no, se mai intampla. Da nu’i stres…ne-om descurca noi cumva, ca oameni suntem!
bă da tu ai chitanţă pe fiecare post?:)) dacă ţi le fură cineva?:))