Mama e regina optimismului, ea reușește să vădă, nu partea plină a paharului, ci picătura inexistentă dintr-un pahar și să o transforme în partea plină a paharului. Și m-a crescut în acest spirit. Al optimismului.
Cel puțin așa simt, că sunt o persoană optimistă și încerc, pe cât posibil, să mă educ în continuare în acest spirit. Pentru că da, consider că e o educare continuă, nu întotdeauna e ușor să vezi partea plină a paharului. E o muncă de autoconvingere prin educare. Așa cred eu.
Drept urmare, pentru că v-am spus într-un articol anterior, că educația este cel mai important punct de pe agenda politică (educația nu se rezumă doar la școală), iar în timpul cât am stat izolat acasă, am avut timp să reflect și să trag câteva concluzii. Pe unele le-am scris, pe altele le-am păstrat pentru mine.
Iar una dintre concluziile nescrise de până acum este că în perioada asta de izolare am început să fim mai malițioși. Probabil și din lipsa de socialiare în modul tradițional, nu de cea on-line. Nu știu, poate mă înșel. Dar am impresia că suntem conștienți că anumite lucruri nu sunt chiar așa cum vrem noi să le luminăm.
Taxa COVID
Un exemplu fiind chiar sintagma asta: Taxa COVID. Adică suntem conștienți că, să luăm exemplul unui restaurant, s-au impus o serie de regului pentru ca un restaurant să funcționeze în condițiile impuse de pandemie, dar cu toate acestea luminăm subiectul într-un mod tendențios.
Cheltuielile generate de noile reglementări au crescut (avem dezinfectanți mai scumpi, cheltuieli suplimentare generate de ”dotarea” personalului, locurile la masă s-au înjumătățit în cel mai bun caz) și cu toate acestea noi îi spunem Taxa COVID cu conotație pe restaurant. Cum că el este cel care ”ne umflă” nota de plată.
Practic știm că astea sunt cheltuieli pe care le are afacerea în sine, care e normal să se reflecte în nota de plată, dar noi tot folosim în mod tendențios practica.
Nu vorbesc de ”uscăturile” din domeniu. Acestea au existat și vor exista ineidferent de vremurile în care trăim. Da, sunt uscături, sunt de acord, dar nu cred că e cazul, indiferent de subiect, să încercăm să generalizăm un subiect pornind de la extreme.
Ce este taxa COVID?
O să ziceți: bine, bine, dar taxa asta există!
Corect, doar că nu e o taxă, în primul rând, ci mai degrabă sunt niște chltuieli generate de pandemie. Cheltuieli pe care suntem nevoiți să le plătim pentru a funcționa în noul normal, pe care sincer să fiu îmi este foarte greu să-l accept, dar sunt convins că odată cu trecerea timpului îl vom îmbrățișa și include în viața noastră de zi cu zi.
Când te răcești și îți cumperi medicamente sau alimente ca să scapi de răceală, nu numești cheltuială respectivă Taxa răceală, corect? Înțelegeți de ce spun că suntem tendețioși? Pentru că încercăm să aruncăm vina, conștienți fiind că e eronat, pe un domeniu / afacere care, pe lângă că e direct afectat de pandemie, nu are nici cea mai mică vină.
De fapt orice afacere din HoReCa se încadrează în această ”taxă”.
Poate sunt eu naiv, cine știe. Dar aș vrea să trăiesc într-o lume în care primul gând care îi vine unui om să fie unul pozitiv, nu să trăim cu paranoia că cineva, cumva ne fraierește.
De abia astept sa se termine nebunia asta cu covid si revenim la normal. Lumea asta era oricum nebuna, acum deja este absurd…