Cand eram copil la mama acasa aveam o vointa de fier.
Daca imi puneam in cap sa merg de pe dealu’ Grosamii pana pe dealu Capsei, o faceam. Faceam excursia asta si singur, chiar am facut-o, chiar daca ma cuprindea frica. Daca imi puneam in cap sa invat sa inot, invatam sa inot. Daca imi puneam in cap sa nu mai mananc condimentat, nu am mai mancat condimentat… din secunda unu.
#TrueStory bro!
Pana pe clasa a IX-a mancam extrem de condimentat, supa de pui mi-o faceam neagra de la cat piper puneam pe ea. Intr-o zi, eram in vizita la un coleg de clasa, mancam o supa (neagra) de pui si mi s-a pus pata sa nu mai pun nimic pe supa. Sa o mananc asa cum o primesc… de atunci nu imi mai condimentez mancarea…
Bai! Nu exista ceva sa-mi pun in cap si sa nu fac.
Odata, mi-am pus in cap sa ma apuc de fumat… Am funat intr-o noapte 3 pachete de tigari si am continuat timp de 15 ani sa fumez!
Altadata mi-am pus in cap sa invat, incredibil… am luat BAC-ul, ba mai mult am intrat la facultate cu bursa!
In anul doi de facultate dupa ce l-am vazut pe prietenul meu cel mai bun, de atunci, de betii, ca a venit la ora 20 la mine in camin, tremurand, sa ma cheme la o vodka, nu am mai pus alcool in gura… cateva luni bune (sa nu bei, student fiind e o realizare!)
Deci da, am avut o vointa puternica. Zic ca am avut din cauza ca acum singura realizare majora pe care am realizat-o a fost sa ma las de fumat… si asta acum doi ani.
Nu imi amintesc, in ultima perioada, de ceva realizare care sa tina de vointa… hmmm
poza de aici
Corect este a inota, nu a innota. Numai cuvintele compuse dubleaza n-ul (a innora (in+nor), a innebuni (in+nebun)).
Ai dreptate.
Merci de atentionare!