Cum te racoresti?

Acum, cu caldurile astea, mi-am amintit de perioada cand eram coptil la mama acasa, cand  banul nu avea valoare, cand vara era facuta pentru vacanta si iarna pentru dat cu sania. Acum delta T, cand raul cel mai mare era sa nu poti iesi afara din casa, cand fructele nu erau bune decat necoapte si din pom, cand Ariesul nu era ceva de temut, plin de toxine si ceanuri, ci din contra, era apa care ne racorea vara… Cand viata era mai simpla.

Mi-am amintit de perioada cand mergeam la fan, cu bunicul (D-zeu sa-L ierte) si de metodele lui de a trece peste caldurile din zi. Isi incepea ziua cu un bidon de 5L de apa, il umplea, nu-l bea, de la izvorul ala bun. Era cea mai buna apa de pe toata valea Ariesului. Era genul de apa de care te saturai, nu ca asta din comert din care bei, bei, iti umpli stomacul de apa, dar tot sete iti e.

Mai la amiazi, cand caldura era si mai insuportabila isi turna apa din aia rece, direct din izvor, pe incheieturi la maini si pe ceafa… Dupa care isi dadea o dusca pe gat in jos. Noi, copiii, eram serviti cu sirop de soc amestecat cu apa de izvor.

Umbra fagului era inca o modalitate de a fugi de nadusala de afara.

Cand veneau oltenii-n piata, cumparam cate un pepene rosu, din ala mare, il tineam sub izvor cateva ore bune, iar mai spre la amiazi, cand nu mai rezistam de cald, il crapam cu brisca si ne racoream mancandu-l.

Mai pe la un 5-6 dupa masa, o bere rece il incanta pana peste masura… Noi ne multumeam cu niste suc facut din sirop de soc si apa de munte.

Azi, la birou, ma racoresc cu asta

… e pe usb.