Slow Food este o organizație fondată în 1986 de Carlo Petrini, în Italia, organizație care promovează produsele locale și prepararea lor, gătitul tradițional zonal.
Cu bucurie-n suflet am văzut că acest concept a început să prindă avânt și la noi în țară, cu precădere în zona Ardealului. Sau mă rog, asta se vede în cercul meu strâmt și rece.
Particip cu entuziasm la orice conferință și eveniment care are loc pe tema asta (evident, în limita disponibilității… pentru că, nu-i așa, brânza aia de capră nu se plătește singură). Particip pentru că vreau să mă educ, pentru că vreau să mănânc sănătos, pentru că vreau să reduc amprenta mea de carbon.
Unul dintre lucrurile pe care ar trebui să le facem din ce în ce mai des și cât mai mulți dintre noi este să începem să ne cumpărăm materia primă din piață. De la producătorii locali
M-am bucurat să aflu că în Cluj, în piețele din Cluj, producătorii sunt diferențiați de samsari. Dacă până acum mai aveai dubii legate de roșiile pe care le cumperi de la bunicuța din piață, acum nu mai are rost să le ai… e clar că e din Mihai Viteazu, uită-te la pancarta de deasupra ei, scrie: producător.
Totodată, pe lângă conferințele care sunt din ce în ce mai dese (Turism gastronomic sustenabil in Transilvania este doar un exemplu), au loc evenimente gastronomice menită se ne (re)învețe gustul și tradiția gastronomică locală.
Ultimul eveniment de profil la care am participat a fost Prânzișor în foișor, care a avut loc în Parcul Etnografic Național “Romulus Vuia”, unde m-am bucurat nu doar de super bucate:
- Aperitiv rece sub formă de bufet: brânză de burduf cu diverse arome florale (De la ferma de Omenie – Unirea), ceafă de mangaliță maturată de la Răchițele, slănină de Bazna, zacuscă cu gălbiori, tartă cu păstrăv ecologic de la Bologa, chiftele cu hribi de Sălaj, pastă de brânză cu ardei copt, salată de arpacaș, untură de casă cu boia afumată de la Bazna, verdețuri de sezon și pită de la Călățele.
- Fel cald: gulyaș de Mangaliță
- Desert: clătite cu dulcețuri artizanale și prăjitură cu mere
dar am avut ocazia să mă întâlnesc cu o parte din micii producători din zonă, să le degust și lor preparatele (brânza de Țaga mă dă pe spate de fiecare dată) și să mă aprovizionez. Toate astea într-un super mediu: muzeul țăranului.
Cred cu tărie că noi, consumatorii, suntem cei care dictăm direcția pieței. Dacă noi o să începem să apreciem mâncarea locală, ingredientele calitative din sezon, atunci nu doar micii producători se vor alinia acestor cerințe ci și restaurantele, bistro-urile, industria HoReCa într-un cuvânt va începe să ia în considerare din ce în ce mai în serios ca furnizorii să fie producătorii locali.
În Grecia, Italia, Portugalia, Spania, am învățat că mâncarea gustoasă nu este complicată. Din contră, este extrem de simplă, doar că toate aceste țări au un lucru în comun: materia primă este calitativă și este din zonă.
Personal nu am fost în niciun local, în țările mai sus menționate, unde să fiu servit cu pâine ”din alimentară” (știți despre ce vorbesc). Niciunde nu am primit roșii de plastic. Toți se aprovizonează din zonă cu produse sezoniere.
Ceea ce îmi doresc să se întâmple și la noi în Cluj, România!
Începem seria evenimentelor care ne scot, în sfârșit, afară din casă. Nu ieșim degeaba. Mergem – fie în câte-o sâmbătă, fie în câte-o duminică – să găsim în jurul Clujului oameni care, la ei la țară, fac lucruri (de mâncat sau nu) care ajută satul, în vremurile astea, să râmână acolo unde a fost întotdeauna. Nota comună a tuturor întâlnirilor este aceea că, de fiecare dată, mâncăm împreună acea masă pe care cei mai de la vest o numesc ”brunch”. Vom avea, deci, și produse pe care, mai degrabă, le servim la mic dejun, dar și feluri calde specifice prânzului, toate preparate cu ingrediente locale. Calendarul este cel din poză, iar în zilele care urmează vă vom prezenta detaliile fiecărei întâlniri și locul de unde puteți cumpăra biletele. #eatlocal #mytransylvania #transylvanianbrunch #haiafara #lațară
Clubul Gatronomic Transilvan
1 comment