fbpx

M-am vindecat de insomnie

O solutie simpla.

Nu stiu voi, dar eu chiar am avut problema asta. Primul gand care mi-o venit in minte, cand am realizat ca am o problema cu somnul, a fost: am imbatranit! Si instant mi-am adus aminte cum dormeam, vorba cantecului, cand faceam ceva prostie, ma certau ai mei, plangeam ca din gura de sarpe… Dormeam, vorba baladei, ca un prunc dupa o astfel de consumare psihica.

Acum, dupa ce am crescut imi e cam greau sa mai fac asa ceva. Nu ca nu m-ar certa ai mei si acum, ca doar is tot coptilu’ lor, stiti si voi cum parintii isi vad progeniturile ca pe niste animalute lipsite de aparare… In fine, divaghez, ideea e ca imi e greu sa mai plang cu atata patos precum in copilarie. Atunci cand ma suparam de ceva, plangeam pana la epuizare. Ma suparam cu adevarat. Dupa o tura de plansete, aveam nevoie de minim doua ore de somn ca sa-mi revin, sa ma pun pe picioare, sa pot sa-mi reiau activitatiile de zi cu zi.

Asta era atunci, acum in schimb, ma puneam in pat, nu dormeam toata noaptea, pe cand atipeam trebuia sa ma ridic din pat si sa merg la birou. Nasol. Pentru ca din cauza oboselii imi era si mai greu sa ma odihnesc si tot asa… Se duce dracului. Eram nervos, recalcitrant, imi sarea tandara din orice si pe langa asta nici nu fumam.

Si asta o durat undeva la un an, un an jumate doi.

Asta pana am descoperit plimbarea. Nu intelegeam eu de ce batranii se plimba de nebuni la ora 5 dimineata si seara la 19-20. Credeam ca nu au somn si se plictisesc sa stea cu ochii-n tavan, probabil ca de acolo o plecat, daaaar a functionat. Cu cat fac mai mult efort fizic, cu atat somnul imi e mai linistit. Nu vorbesc de mers la sala si sa ma rup. Nu vorbesc de mersul pe jos in timpul zilei. Vorbesc de a nu mai da telefon de la usa sa imi arunce buburuza pe geam cheile de la masina pe care le-am uitat acasa. Vorbesc de nu a mai ruga colegii de birou, cand merg sa-si cumpere de mancare sa-mi cumpere si mie. Vorbesc de lucrurile simple… de a nu mai refuza sa mergi tu sa le faci.

Ieri, spre exemplu, doar pentru ca am refuzat refuzul de a mai merge pe jos, am facut 5,7 KM. Is foarte mandru de mine.

5.7km

Articol scris la 3 noaptea.


1 comment

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Apropo de LIKE

Next Post

A venit!

Related Posts

Am am, dar oare il vreau?

Evident, ca a intrat in schema si varaianta 2, si anume buburuza nu are semnal, ca no’ stau la bloc de beton, in apartament la noi, po’ sa dea astia cu 10 centrale de la Hiroshima, ca nu avem nici pa’ dracu’ … suntem capitonati, pa mine daca ma suni, si is acasa, traba sa ies de jumate pe geam afara … e foarte simplu’ la noi sa vezi care vorbeste la mobil, iesi in parcare si te uiti in sus … care ii iesit de jumate afara, e clar, vorbeste la telefon … mai avem cativa smecheri, care isi pun “maini libere” si tin telefon legat de coada de la matura, si matura o imping afara … no’ da in fine, asadar, presupunem ca buburuza nu o avut chef sa se intinda peste geam, sau o ramas fara banda adeziva, si nu poate sa isi lege telefonu’… asa ca sun pe fix … hmmm, se pare ca telefonu’ meu e de vina.
citește mai mult

Publicitate targhetata!

Acum, intre aceste doua evenimente, super compania din Cluj, condusa din umbra de un prea verde crocodil, a decis sa lanseze campanie de testare a serviciului de publicitate, eu, in calitate de parinte adoptiv, a celui mai mare textier in materie de momente publicitare cu ciulea.ro, am imprumutat o idee de la injineru_, si am debitat urmatoarele ... Va rog sa imi spuneti daca nu e cat se poate de targhetata reclama mea … sincer, nu va face sa tastati in browser www.ciulea.ro, numa ca sa nu imi luati banii de publicitate, si cu toate astea sa faceti o vizita?
citește mai mult