Va spuneam eu mai articolelel trecute, ca am asa un al 57’lea simt, care ma face sa asociez o fata la o voce … nu mai intru in detalii pe acest subiect (pentru ca am facut’o deja acolo), in schimb am sa va spun, ca spre deosebire, de foarta multa lume, limbaju’ folosit, nu ma determina sa incadrez pe cineva intr’o anumita categorie.
Si, acum, ca sa nu credeti ca ma dau mai sfant decat Papa Ioan Paul, am sa va spun si de ce, am ales aceasta cale, acum foarte multi ani … pe vremea cand inca eram copil la mama acasa.
Dupa cum bine stiti (cei care ma cunoasteti personal sau dinfaptu’ ca ma cititi de ceva vreme), eu, sunt de pe valea Ariesului … o zona mirifica, unde munca campului nu a fost, si nu este o rusine. Acum delta T, cand inca traia bunicu’ (Dumnezeu sa’l odihneasca), a venit ceva plod de 18 ani, in vizita la neamurile lui, si inevitabil, si el a fost dus pe varfu’ muntelui, sa puna si el mana, la stransu’ fanului.
Bunicu, extrem de sociabil, l’a intrebat:
– mata cu ce se ocupa?
Ma’, in momentu’ ala i’o picat fata …. nu ii venea sa creada asa ceva … pentru el, mata era o injuratura …. a durat putin pana i’am explicat, ca la noi mata se foloseste in loc de clasicu’ mama / maica’ta … si a durat si mai mult pana sa se obijnuiasca cu termenu’ in sine.
Ei bine, de atunci, am renunat in a mai pune etichete pe oameni in functie de modu’ lor de vorbire … inca de atunci am inteles, ca diferite zone ale tarisoarei noastre, inseamna diferite moduri de gandire, de vorbire … de comportament.
Si, tot de atunci, am realizat ca daca cineva zice mata, nu inseamna ca e un incult, taran prost, lipsit de maniere, taran prost, sau mai stiu eu ce alte adjective I s’ar putea asocia.
Inca de atunci am invatat sa nu cataloghez oamenii dupa o simpla propozitie … inca de atunci, astept sa il aud vorbind cat de cat pe un subiect … pana a putea sa ii lipesc eticheta pe frunte, si sa il arunc intr’o cutie.
Una peste alta, ma bucur de vara caniculara 😀 … tu?
eu nu mai cataloghez pe nimeni după nimic de mult timp. Şi ştii de ce? Pentru că eu la rândul meu sunt catalogat de alţii şi se dovedeşte într-un final că m-au catalogat aiurea :))
Te bucuri de o vara caniculara??? Eu nu mai vreu sa fie asa cald… imi este cald cand stau si in pat fara sa fac nimic…
ma bucur ca ai scris de asta !
nici eu nu cataloghez ( sau cel putin daca nu imi iasa din prima, ca na’ nu toti suntem perfecti, incerc sa imi tin mecla pana la proba contrarie, 😀 , si cu atat mnai mult, nu holai pe toate gardurile despre asta )
dar cei care nu se pot abtine …mi-i mila de ei, sincer ! au numai de pierdut! da ii pierderea lor pana la urma ; ei nu un simt foarte dezvoltat , si btw nu doar simtul nu e dezvoltat :))
ps sper ca limbaju folosit nu te impiedica sa imi publici comentariul 😀 !
no comment
Catalogarea in sine e o marca a pauzei în cultura celui care o face.
Mersi
Treaba cu mă-ta e relativă. Că nu depinde de zonele în care locuiești, ci de câte fițe ai în fund, sau cât de agramat ești.
Asta, din două considerente:
1. ai fițe și te simți jignit și dacă primești un compliment, pentru că ești prea prețios pentru secolul ăsta;
2. nu știi că mă-ta e o simplă prescurtare complet corectă din punct de vedere gramatical al cuvintelor „maică-ta”.
Deobicei mă-ta este luat ca o jignire din cauza asocierii cu înjurăturile specifice. Acu’ să văd eu pe cineva care te trimite-n originile mamei tale. Cum sună?
Jargonul e plin de prescurtări și de semi-cuvinte. Mă-ta nu e singurul exemplu…