Nu am inteles niciodata, si nici nu cred ca o sa inteleg in viata asta, de ce cei mai multi se conduc dupa sintagma:
Martoaga de capatat nu se cauta in gura!
De ce sa nu se caute in gura? De ce as vrea sa duc un cal, vai s-amar de capu’ lui, care nu e in stare nici macar sa se tina pe picioare, de cum sa mai si traga plugu, caruta, sau sa ma duca si pe mine pe el.
De ce as alege sa ii dau de mancare la martoaga asta? De ce as alege sa imi ocup locul din grajd cu martoaga asta? De ce as alege sa las martoaga asta sa imi bea apa proaspata de munte, sa o las sa-mi imputa aerul? De ce?
Fix asa ma simt, ori de cate ori particip la ceva eveniment, unde, la un moment dat primesc un pix, un stick de memorie, un tricou, o sapca, o bricheta, un ghiozdan… un biz-briz ceva. Gratis. Si de fiecare data e un briz-briz de toata sula. E ceva pe care il arunc la primul cos de gunoi… indiferent ce briz-briz e. [Tricoul primit in cadrul bautei organizate de Psaico, Cluj Pub Crawl, e singurul pe care inca il port.]
Efectiv nu ii inteleg pe cei care le comanda. De ce aleg sa dea banii pe asa ceva. De ce aleg sa faca, de Craciun, calendare de toata coma. Calendare pe care ei nu le-ar pune in birou. Agende care iti e rusine sa le scoti din sertar.
De ce sa dai banul pe un tricou branduit cu firma ta, cand tu nu l-ai purta nici la ranit in cotet? Daca nu iti trece prin cap ca ai aruncat banu’ aiura pe geam, ca oricum nimeni nu poarta tricoul ala, si scopul principal era sa il poarte, sa-ti faca publicitate. Poate iti trece prin cap asocierea de imagine. Esti sigur ca vrei sa ti se asocieze imaginea cu martoaga asta?
Nu am sa inteleg niciodata de ce lumea inca crede ca e ok sa dai o martoaga.
Eu stiam ca e ceva de genul “Calul de dar nu se cauta la dinti” – same thing. Optiunea este sa refuzi calul, e foarte simplu 🙂
De refuzat il refuz, nu se pune problema. Doar ca mi se pare aiurea sa faci o asemenea cheltuiala… inutula.
Ma frapeaza, putin, ca in anul 2012 inca se fac sepci de 2 lei, pe care nu le poarta nici dracu.
Din pacate optiunile sunt putine pentru cei care s-au obisnuit sa arunce aiurea cu bani. Alternativa este branduirea unor produse folositoare si de calitate (singurul exemplu care se apropie si care imi vine in minte este cel al castilor HBO).
Chiar si in cazul acestor produse de calitate (si folositoare) de cele mai multe ori se exagereaza cu branding-ul (eu am de exemplu cateva polo-uri de calitate foarte buna, dar care arata ca hainele unui sofer de Nascar, prin urmare nu le port)
Căluuuuuthuuuule 😀