Jermanica si mancarea

Ma, dupa cum va spuneam io, ieri alataieri, din cauza vomei de conducere a tarii, printre masa de medici plecati din tara, se afla si o extrem, DA EXTREM de bunaq pretena de’a mea.

Amu’, de sarbatori, s’o dus la ea io, nu io io, ci io el … no’ daca s’o dus, io, adica io io, ca un adevarat pretin, si ca un adevarat om de la tara, am intrebat-o daca are nevoie de ceva … plm, daca are ce manca … ca draqu stie ce o mai ramas si in tara aia plina de autostrazi, dupa trecerea in nefiinta a lu’ Hitler … io (io, io) stiu daca pa autostraziile alea perfecte, si asa de multe is in stare sa duca ceva in magazinele lor alea multe, si ieftine (ai de plm ce ieftina ii mancarea la ei… intre noi fie vorba, mai mai ca se merita sa faci o mie de km ca sa iti faci cumparaturile) sa aduca chestii gen: slana, jumari, sarmale … no’ stiti voi, alea alea ce se manca de sarbatori.

No’ bun, vorbim cu ea (io – io io, si tat familonu’ ei) si ajunjem la concluzia …ca no’ … hai sa punem o chestie … asa, sa ne simtim noi mai bine … nu ca ar avea nevoie ea de ceva … ca plm, are autostrazi … si, in plus, o zas catre mine, ca o sa imi arate prin io (io el, nu io io) cu ce se delecteza ei (ei, aia cu miile de km de asfalt asezat pe autostrazi):

Sper sa ma mai infrupt azi din asa ceva