Home » Am iesit de la o drama zambind

Am iesit de la o drama zambind

Never let me go” este genul de film pe care fie il iubesti, fie il detesti (da, au fost persoane care au iesit din sala inainte de final, si probabil multi altii care si-ar fi dorit sa o faca). Mie mi-a placut. Mi-a placut mult. Si daca sunteti sensibili la spoilere, poate ar trebui sa va opriti aici (desi exista studii care arata ca te poti bucura mai mult de un film sau o carte daca stii finalul).

O ecranizare a romanului lui Kazuo Ishiguro, filmul trateaza subiectul spinos al prelungirii vietii umane, dincolo de limitele stiintei si ale eticii. Si da, a fost foarte fain sa il vad astazi, la doua zile dupa ce stirea ca am ajuns la o populatie globala de 7 miliarde a tinut headline-ul tuturor publicatiilor.

Copilaria, adolescenta, dramele emotionale, povestile de dragoste, sentimentele de tradare si destinele tragice ale celor trei tineri crescuti intr-o societate restrictiva, departe de lumea reala, descriu o drama impresionanta. Insa „Never let me go” este si un excelent SF despre o societate condusa de o dorinta excesiva de crestere a sperantei de viata, in care clonarea si cultivarea de organe sunt optiuni viabile si aceptabile social.

Un film foarte bine facut, insa sa va asteptati la o actiune care se desfasoara destul de lent – suficient cat sa iti permita sa rumegi fiecare scena, insa usor deranjanta pentru cei care se astepta la un film cu replici rapide si suculente.

Traim intr-o societate in care rareori ducem lipsa de alternative. Asa ca am fost frustrata (sentiment impartasit de multi altii – am aflat ulterior): de ce nu iau personajele alte decizii pentru a se salva? Cu atat mai mult cu cat stiu care este deznodamantul. Oricine ar fi facut asa – nu iti e bine, cauti o alta alternativa, logic. Ei bine, de cele mai multe ori, “realitatea” noastra nu coincide cu “realitatile” celor din jur, iar mecanismele sau conditionarile pe baza carora ei iau deciziile nu ne sunt la indemana. Iar filmul a facut o treaba excelenta in a transmite asta.

Dupa un carusel emotional prin viata celor trei, am iesit de la film cu un sentiment fain. Nu, nu sunt macabra. Insa filmul mi-a subliniat din nou, ca in fuga noastra isterica dupa obiective precis stabilite, de multe ori uitam sa ne bucuram ceea ce se afla intre ele. Si pe parcurs, suntem chinuiti de faptul ca nu avem suficient timp … „maybe none of us really understand what we’ve lived through, or feel we’ve had enough time” a fost ultima replica din film. Si m-a facut sa zambesc. Am timp sa zambesc.

Am incercat, in cateva ganduri aleatoare si fara diacritice (mai multe decat mi-am propus initial, insa mult prea putine ca sa surprinda avalansa de idei), sa descriu experienta mea „Never Let Me Go”. Si sper ca v-am facut macar curiosi sa il vedeti. Chiar daca este greu de digerat, ar trebui sa fie un musai de vazut pentru fiecare dintre noi.

Din papucii unei persoane in a carei descriere a jobului se afla promovarea sanatatii, pot spune ca filmul mi-a dat o farfurie consistenta de „food for thought”. Iti multumesc Dan pentru invitatie si ne vedem saptamana viitoare, la urmatoarea proiectie a Cinematecii TIFF!

Andra, castigatoarea de saptamana aceasta


comments

Loading comments...