Scrisoare de departe

Zilele trecute, am primit o scrisoare, am citit-o de cum am primit-o, doar ca nu am apucat sa ma conformez, si prin urmare, astzi, cand sunt prins cu tot felu’de treburi administrative, ma pun jos si incep sa scriu cu un tremurat in mana!

Nu am mai schimbat doua vorbe de prea mult timp, ma asez plin de ganduri seara in pat, si in fiecare zi le mutumesc celor din conducerea tarii pentru adevarata inteligenta pe care au dovedit-o in momentul in care au luat deciziile pentru noi … prostimea tarii. Dar nu mai conteaza, sunt resemnat, si sar peste acest gand, la unul mult mai placut …. imi fac planurile pentru concediu … concediu care se apropie cu pasi de urias!

Tu ce ai mai facut, cum o mai duci, pe unde iti duci veacul, familia este bine? … Sunt primele intrebari care imi vin in minte, dar nu am sa fiu asa de indiscret, sau mai grav, sa nu care cumva sa fac o gafa, mai bine renunt la a le scrie, si ma rezum la a-ti spune, ca ma gandesc serios sa ma apuc de sport (nu sport de performanta, dar avand in vedere ca imi tin fundu pe scaun opt ore pe zi…), totodata am facut un pact cu mine si buburuza … de acum totul, dar absolut totul trebuie sa treaca prin filtru familiei, si sa punem nevoile noastre pe primul loc, si apoi restul … stiu, nu e frumos, dar sunt situatii, nasoale, cand viata iti mai da cate un dos de palma zdravan, si trezirea la realitate se face parca prea brusc!

Oricum, te anunt ca in princiupiu suntem bine, nu ne plangem… vorba lu’bunicu’, viata e prea scurta ca sa iti pierzi timpu’plangandu-te, si mergem inainte plini de voiosie.

Pe la voi ce mai e? Sper ca toate bune si frumoase!

Impachetez aceasta coala alba, intr-un plic timbrat, si o trimit la cineva … cineva caruia nu i-am mai scris niciodata … adica ei. Aceasta scrisoare a fost trimisa fara nici un motiv anume… doar pentru alungarea monotoniei (in cazul in care ea exista), ea, adica scrisoare, nu e obligato0rie sa fie deschisa/citita … mai mult, ea poate fi citita de catre toti factorii postali care pun mana pe ea, singura conditie e sa o lasati sa ajunga la destinatar. Destinatarul face ce vrea cu ea, o poate citii, o poate rupe, poate chiar sa raspunda la ea, trimitind-o mai departe la o alta persoana “necunoscuta” .

Factorii postali, sunt chiar rugati sa isi exprime opinia in scris, sau prin viu grai (in cazul in care nu dispun de o coala de hartie) in legatura cu tot ce le trece lor prin cap.