Ca am multi pitici pe cap, cred ca s-a inteles si nu mai trebuie sa va explic… Ma gandesc.
Una din problemele mele mari e legata de medicamente. Am ceva impotriva lor. Nu ca nu-mi plac, ca imi plac la gust (si asta e o chestie de-a mea, cand eram plod le mancam ca pe bomboane… Trebuiau sa ascunda de mine, ai mei, medicamentele. Imi placea – inca imi place – la nebunie gustul amar al medicamenteleor… Mai ales ca la final ramai cu un gust dulceag).
poza de aici
Dar, ori de cate ori sunt nevoit sa iau (ca mi-s racit, ca am febra, ca ma doare gatu… Ca mai cate si mai cate) nu iau. Scurt. Si nici nu pot sa zic ca ma tratez cu leacuri babesti. Pur si simplu bolesc, singur, pana imi trece de la sine.
Si ma chinui singur, si ma cearta lumea, familia, ca nu iau medicamente, ca nu imi trece, ca plm. Dar, pentru ca intotdeauna exista un dar, din cate am observat eu, medicamentele nu m-au ajutat… in sensul ca tot o saptamana am bolit.
Asta-s eu, voi?
Inca nu pot sa-mi dau seama de unde am repulsia asta fata de medicamete… pentru ca-i o repulsie!
Asa sunt si eu cu medicamentele. Ca le iau, ca nu le iau, tot o saptamana dureaza raceala :))
Pe mine ma ajuta unele medicamente cand sunt racita (: