Ma! … nu am crezut ca o sa ajung la experimentata varsta pe care o am … nu am crezut avand in vedere ca in adolescentele mele (da io am fost unu dintre cei care au avut parte de mai multe perioade de adolescenta) eram un maestru … ma, din prima o desfaceam … sti cum o masuram din priviri, si cand puneam mana pe ea … la tanc o desfaceam … nici nu trebuia sa o mai mangai … o citeam din palma!
Ei bine, trebuie sa recunosc ca am ajuns la un animit nivel … la care, cu toate ca mi-am creeat toate conditiile necesare, tot ma simt nevoit sa intreb:
Tu cum o pui?
… pe ea cartea dupa ce citesti, cu o pui pentru a sti unde ai ramas … a 2-a zi cand te reapuci de citit. Eu unu nu folosesc nici un semn de carte, si nici nu indoi vreo foaie sau ceva de genu’ … pur si simplu o inchid, si a 2-a zi, ma apuc sa caut pagina la care am ramas …. de foarte multe ori mi se intampla sa recitesc ultimele pagini …
Cred ca oboseala isi spune cuvantu’ … nu de alta, da ieri am recitit ce am citit alataieri … si mai trist e, ca mi se parea mie ca ceva ii putred, da multe chestiuni din lectura mi se pareau cunoscute … si eram mandru ca deduc multe….asta pana o realizat si enuronu neted ca sunt pe niste pagini citite …
Eu folosesc semn de carte! Nu-mi place sa indoi paginile pentru ca eu tin mult la cartile mele!
Folosesc semn de carte! Ca semnul este facut dintr-o hartie,o chitanta,un servetel sau pur si simplu semn de carte,nu mai conteaza !:))
unii o pun pe masa
altii o pun in pat
unii o pun pe raft
majoritatea o pun indoit(a)
unii ii pun protectie
…altii nu o pun deloc
io o las deschisa.
De aia-s bune blogurile, ca stii tot timpul unde ai ramas :))
Eu o pun cu semn de carte, că prea reciteam pagini întregi fiind că uitam unde rămăsesem şi la fel ca şi tine, mi se părea ciudat că le ştiu. Până realizam şi de ce 😀
Eu o pun sub pat, fara semn fara nimic. Inchid cartea si de obicei retin pe unde raman, si deocamdata mi se intampla sa recitesc doar cate un paragraf…nu stiu pana cand…:)
acu se vind cu semne de carte cu tot si atunci folosesc semnele alea. Daca nu am, procedez ca tine …
pe noptiera, cu semn de obicei .
ala ce o inventat semnu de carte cred ca era uituc 😛
Recent am primit un semn de carte pe care îl folosesc cu drag, dar până atunci desenam cu creionul un mic semn la pagină.. sau încercam să reţin pagina, deşi nu reuşeam mereu.
O pun pe masă sau pe noptieră, ce am la îndemână.
io-s flacau
in trecut…-> De indoit … nu imi placea ca raman paginile aiurea. Totusi daca e cartea mea se mai intampla sa le urechez…, dar daca e carte imprumutata e o dovada de nepasare cu privire la preferintele altora… sa urechezi cartea.
Semnul de carte e util.. , dar nu-l prea folosesc caci undeva in scurgerea timpului mi-am zis asa:
trebuie sa tii minte pagina unde ai ramas.. daca o uiti nu-i bai (mi se intampla adesea), deschizi cartea si gasesti locul unde ai ramas (asa din memorie). Daca nici asta nu mai stii mergi spre inceputul cartii pana cand ajungi totusi la un punct despre care iti amintesti ceva si incepi de acolo. Pasajele care le-ai revazut si nu ti le-ai amintit oricum trebuie recitite ca a fost o citire de mantuaiala, lucru confirmat de faptul ca nu-ti amintesti o iota.
Dar daca nici asta nu se intampla atunci lasa-te de citit, e clar ca e prea complicat, fa-te tractorist! ala macar nu uita brazda pe care tocmai a terminat-o si incepe mereu alta!
ioi ma Ciprian da rau ai mai fost :-))
eu cand eram mica indoiam paginile, imi era lene sa caut o foita sa pun unde am ramas. in momentul de fata nu prea mai citesc, timpul ma omoara
IO stie are scoala
Tin minte pagina 🙂
oricum daca las cartea si uit pagina..cand revin peste mai multe zile imi place sa recitesc o parte ca oricum daca am uitat pagina inseamna ca si o parte din continut am uitat.
ma enerveaza cei care indoaie colturile, fac draci.
semne de carte nu obisnuiesc sa am dar gasesc repede ceva pe post de semn de carte.