Azi dimineata, in drum spre birou, aud la stiri cum ca sotia lui Berlusconi s-a lasat de sex, dezamagita fiind de regnu’ mascului … reprezentat (pentru ea) de potentu’ Silvio.
Nu asta e problema, ca aia nu mai vrea sa faca sex (nici macar nu ma intereseaza ce si cu cine o face – din partea mea, daca tot e asa de oripilata de masculi, de ce nu trece pe femei … da’ ma rog e o alta discutie), ce ma frapeaza pe mine, sunt oamenii care dintr-un motiv sau altul sunt suparati pe cineva/ceva si actioneaza total anapoda … pai cu ce a gresit actu’ sexual? … nu ii placea? … ca daca nu ii placea inteleg si tac … da’ ma gandesc ca nu a ajuns la varsta respectiva facand un lucru care nu ii place … ii placea, era incantata de el (actu’ in sine…) si dintr-o data, din cauza unuia, sa se lase de el?
Asta e ca si cand, ma cert eu cu buburuza (stiu ca pare socant, dar ma mai cert din cand in cand cu buburuza mea … din punctu’ meu de vedere o relatie sanatoasa presupune si cateva certuri … in fine, nu vorbim acum despre acest lucru) se supara pe mine (normal ca se supara, ca de cele mai multe ori se ajunge la discutii, din cauza ca am un orgoliu de invidiat … da’ sshhhht, nu trebuie sa stie toata lumea acest lucru), si in fraza in care imi spune acest lucru’ imi mai spune: Nu mai mananc!
Si clar, eu, un gurmand inrait, incep sa ma crizez si mai tare, din simplu’ motiv ca nu inteleg, ce legatura are placerea (in cazul meu) / necesitatea (in cazul altora) de a manca, cu faptul ca noi am avut o discutie contradictorie … De fiecare data, pun aceiasi intrebare: De ce te superi pe mancare? Cu ce a gresit mancarea?
Pe aceiasi idee (cu suparatu’ pe mancare), se intampla in tispe mii de situatii, adica: in drum spre magazin (mergi ca vrei TU sa iti cumperi ceva), ai o discutie (normal ca discutie contradictorie) cu parteneru’ si scoti un porumbel pe gura: Nu mai merg la magzin! … Pai nu TIE iti trebuia sa mergi? … Io’ numa’ intreb, daca nu mai mergi, cui ii faci rau, mie? … sau tie?
Prin urmare, dupa cum va spuneam: eu nu sunt deloc intelegator, sunt frapat cand o persoana, din cauza ca este suparat de catre o alta persoana, alege sa isi faca singura rau, cu gandu’ de a-i face in ciuda la ala care o’ suparata-o … numa’ ca daca iti faci tie rau … plm … e absurd …
Si, situatiile de genu’ asta, le includ in intrebarea: De ce te superi pe mancare?
Tu te superi pe mancare?
daca as fi fost vreo data suparata pe mancare, nu ma chinuiam sa tin regim…:))
cu mancarea sunt prirten bun. nu cred ca ne vom certa vreodata. sper sa nu isi bagea intre noi curva aia numita boala
Mi se intampla sa imi pierd pofta de mancare de la cearta mai serioasa (nicidecum de la o discutie in contradictoriu) si renunt pana ma calmez si mi se face iar foame . Asta nu inseamna ca ma supar pe mancare 😉
Eu de suparare mananc mai mult. :))
Niciodata! Cum sa ma supar pe mancare? Mai ales cand mananc legume! Aaaa….leguma mea preferata este porcul 🙂
de obicei ea se supara pe mine, eu sunt mai nesimtit din fire si probabil ca deaia :))
Mi se pare o prostie… sincer sa fiu eu daca as fi in locul tau nici nu as baga-o in seama cand spune ca nu mai mananca; as astepta sa i se faca cu adevarat foame si pe urma as rade de ea. :))
deobicei ma supar pe carne. imi place carnea si as manca mereu, dar daca mananc carne o saptamana, ma ingras 3 kg si e nasol :)))
@bibabum: inca nu ai ajuns sa dormi pe pres…Stai ashe, ca urmeaza! Sigur iti coace ceva! 🙂
eu n-am nimica cu ea, din cand in cand mai intervine Coca Cola :))
Bine ca ea a renuntat ,dar Berlusconii cand se lasa?