Spatiu personal

Mai exista?

Am o problema cu cei care nu-l respecta, inca de pe vremea lui Ceausescu. Motivul pentru care nu suportam sa stau la coada era fix asta… spatiul personal. Nu ma deranja asa de mult faptul ca eram strucit de restul oamenilor, cat ma deranja ca imi suflau in ceafa.

Din acest motiv nu intru in biserica. Prefer sa stau afara in curte.

In ziua de azi, cand avem si linii galbene care sa delimiteze distanta dintre mine si tine, parca ma deranjeaza si mai tare respiratia din ceafa. Si cred ca ma deranjeaza asa de tare si datorita faptului ca nu inteleg. Nu inteleg de ce te-ai inghiesui, de ce sa-mi sufli in cefa… e clar ca nu ajungi mai repede, nu?

Mi se pare mie, sau spatiul personal a inceput sa se miceasca? Poate incep eu sa fiu claustrofob.


Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Perseverenta, mama reusitei!

Next Post

Dacă…

Related Posts

Sa moara Veta

Ma, chestia asta cu discriminarea, sincer, eram convins ca nu exista decat in filmele americane … si ma rog peste granite. Nici odata nu am luat in serios chestile nascocite de ONG’uri cu tiganii, cu ungurii, cu evreii din Romania … serios, am prieteni din toate minoritatiile astea … am un prieten tigan, ungur evreu, vorba lui, nu se putea mai rau, si cu toate astea nu am vazut sa aibe problem in viata sociala. Zilele trecute, am ramas socat, cand am citit ca un club din Timisoara (Heaven Timisoara ca sa fim mai exacti), a refuzat o doamna, pe motiv ca e in scaunu’ cu rotile … serios, nu o lasat’o sa intre in club, din cauza ca poate clientii se simt stanjeniti de acest lucru!
citește mai mult