fbpx

Salutari de la Cluj!

Pe vremea raposatului, modul in care ne anuntam vizitarea unui loc, era printr-o vedere trimisa din locul respectiv… Mai tineti minte?

Vedere-Cluj-1968Chiar daca de cele mai multe ori, vederea ajungea dupa noi, asta nu ne impiedica sa ne asternem gandurile comasate pe cate o bucata de carton, cu o fotografie imprimata pe o parte!

Oare cati mai trimit vederi la cunostiinte, neamuri, prieteni?

Eu cunosc o singura peroana care inca trimite vederi la bunicii lui. Foarte faina aceasta traditie… cred ca am sa ma re-apuc si eu de aceasta indeltnicire.

Voi cand ati trimis ultima vedere?

poza de pe Ora de Cluj


5 comments
  1. Eu toata facultatea am trimis vederi de craciun la prieteni.
    Anul trecut cred ca nu am apucat, dar din anul 2 tot am trimis.
    E faina senzatia cand iti zice lumea ca a primit ceva frumos in posta

  2. Ultima am trimis-o din Albania, acum cativa ani, ca nu prea merge tot romanul acolo. In rest .. discutam pe skype. Oricum vederile ajung mereu dupa noi

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Previous Post

Sportivii din umbra.

Next Post

Cu purcel, catel si colac la SPA

Related Posts

Vorba multa …

Si, amu’ o sa imi spui ca de unde pana unde vorbesc eu … de pe ce pozitie? De pe pozitia de om cu doi ochi in cap’ ceva cenusa’ si doua coaie in boxeri. Am sa o iau cu inceputu’ … si nu o duc pana la capat ca nu are nici un sens … numa asa sa deschidem ochii bagati in curu’ ipocriziei: daca meri la magazin, si ala nu iti da bon, iar tu iesi ca o vaca din lanu’ cu lucerna, esti mai mult decat am spus adiniauri … sti de ce mai euglena verde? .. ai habar? … no’ pana nu iti revizuiesti comportamentu’ pe tema asta … pana nu intelegi cum functioneaza treaba cu conducerea … pana atunci, io zic sa iei o pauza, si sa continui in a te scapa in pantaloni, la alta masa!
citește mai mult

Sunt printre noi!

Acelasi lucru, da, si mie imi vine extrem de greu sa cred, dar, acelasi lucu’ se intampla si in viata 2.0, extensia mai customizata a vietii patetice, pe care unii o duc … ma rog, cred ca mai corect era lipsa ei .. a vietii … in fine, stiti cu totii ca ei exista printre noi … suntem obisnuiti cu ei … cateodata si noi, niste adevarati integrii, le mai aruncam din cand in cand cate’o buca, pentru a fi cuprinsa de buzele cuprinzatoare a susnumitiilor. Acum, sincer, nu aceasta categorie ma nelinisteste … ca se stie (vorba cantecului!) [...]
citește mai mult