Mre bal, Mre!

Se intampla pe valea Ariesului. In Baia de Aries mai exact… pentru ca acolo se intampla unele din cele mai siropase povesti ale vietii.

Era pe vremea cand bataia era ceva normal. Toata lumea se batea in prostie si nimeni nu tinea ranchiuna pentru asta. Era pe vreame cand cei mai bravi barbati de pe valea Ciorii se numeau, mandrii si pe buna dreptate, fii Vrancioaiei. Orice vinitura era amanuntit purecata de catre ei.

In zilele libere, cand nu aveau pe cine sa ia la bataie, se antrenau intre ei.

Nu erau suparaciosi, azi se bateau, maine se bagau in spital, poimaine beau impreuna… ca prietenii.

Ce vremuri.

Unu’ dintre ei era mai rasartit. Era ala ce organiza jocurile, balurile, sindrofiile din sat. El scria pe hartie alba, acoperita pe margini cu cetina rupta proaspata din brad: Mre bal, Mre! … de aici si porecla.

Intr-o zi, Mre bal, Mre! se plictisea, asa ca si-o luat tatl la bataie. Vecinul lui, Bunul Samaritean, se apropie de el si ii da binetea cuvenita. Mre bal, Mre! bun la suflet cum era el, ii da si lui o mama de bataie. Cei doi, dupa cum era obiceiul, merg la spital… in Campeni.

Pentru ca Mre bal, Mre! era om de omenie, dupa doua zile merge in vizita la cei doi (ca norocul, cei doi au fost pusi pat langa pat, in acelasi salon), cand vine medicul de garda in vizita, Mre bal, Mre! este scos afara de catre asistenta. Mre bal, Mre! omenos, chiar inainte de a inchide usa, baga capul intre usa si toc, in salon, si ii zice la domnu’ doctor:

– Pentru astia doi mie trebuie sa-mi multumiti… Io vi i-am facut rost!