Particip la conferințe și evenimente, cu entuziasm, din 2008. De când am blogul ăsta. E drept că de multe ori entuziasmul mi-l mai pierd pe drum, cel mai probabil din cauza evenimentelor care se anunță a fi interesante, dar realitatea din teren se dovedește a fi cu totul alta.
Pinch of Salt. Altceva
Nu a fost cazul Pinch of salt – I have a dream. Nu doar că s-a ridicat la nivelul așteptărilor setat de cei care au luat cuvântul pe scenă, ci chiar mi le-au depășit. Mi le-au depășit în primul rând pentru că, cu toate că nu-i știu să facă parte din categoria speaker-ilor profesioniști (poate mai puțin Adi Hădean), au vorbit cu o naturalețe pe care rar am mai văzut-o pe scenă.
Nu aș vrea să le diminuez meritele, dar presupun că fix faptul că nu trăiesc din vorbitul pe scenă, nu au acest model de business, că nu-i interesează să fie chemați la evenimente, i-a determinat să-și spună ideile franc, în față. Fără filtre, paravane sau subtilități.
Nu am să vă înșir toate ideile, pentru că în primul rând ar trebui să scriu un roman pentru a putea să transmit tot ce s-a vehiculat în cadrul conferinței, în al 2-lea nu aș vrea să transform mesajul în telefonul fără fir (nefiind un discurs cu proiector, nu mai am acces la toate ideile vehiculate) și nu în ultimul rând pentru că trebuie să veniți la conferință. Mai mult ca sigur pe parcursul anului voi dezvolta unele dintre aceste idei, în articole separate.
Subiectivism
Și, pentru că sunt inginer la bază, nu am profesat nicio secundă, dar îmi plac lucrurile clare și concise, care să nu lase loc de interpretare, am să vă spun câteva idei cu care am rezonat cel mai tare, fără a le atribui unui vorbitor (nu aș vrea să pun vorbe în gura cuiva din a altcuiva… am fost prea focusat la ce se întâmplă în cadrul conferinței pentru a-mi mai lua și notițe).
- Închideți modulul de recenzii.
- Ajutați-i pe producătorii locali, cumpărând de la ei
- Aștept cu nerăbdare să cumpăr avocado de Mărișel (asta că nu chiar orice se poate face cu produse locale)
- Dacă vrei să folosești produse locale, poți! Să nu mai aud proprietarii de localuri că nu te lasă legislația… te lasă, dar sunt ei comozi.
- Invit cu drag tinerii bucătari din România să meargă la muncă în Anglia, Italia, Franța… să vadă ce înseamnă munca în bucătărie
- Tinerii angajați din ziua de astăzi au nevoie de tată și mamă la locul de muncă
- Respectați satul și ceea ce reprezintă el.
- Mergeți în bibliotecă și citiți. Nu ai cum să devii cineva dacă nu te documentezi, dacă nu faci cercetare.
Știți cum se zice că fiecare auzim ce vrem? Ei bine, eu am auzit doar chestiile de slow food și faptul că noi, clienții, de când cu rețelele sociale ne simțim prea Dumnezei (chiar am în plan de vreo 6 – 12 luni să scriu un articol pe tema asta, a recenziilor, a autorității și a lipsei de consistență).
Vreau o conferință pentru noi, clienții
Speakerii preferați, fără o ordine anume: Horia Șimon, Oana Coantă, Silviu Chelaru și Adi Hădean. Cu sigurană am să-i urmăresc pe unde mai marg, ca să-i mai aud vorbind, să le mai aud ideile pe care le împărtășesc.
Concluzia pe care a împărtășit-o cu noi Valter de la Hiša Franko și pe care vreau să o împărtășesc și eu cu voi și cu întreaga comunitate HoReCa din România, nu doar din Cluj:
După ce s-a adoptat principiul de Slow Food în Slovenia, în adevăratul sesns al cuvântului, a explodat piața HoReCa. Nu doar la Hiša Franko, ci toate afacerile care au aderat și au implementat acest principiu. Pe cifre, nu pe vorbe.
Așadar, haideți și noi să implementăm. Acum e momentul!
