Jurnal Electric Castle 2019 : Ziua 0 | Ziua 1
În a 3-a zi de festival, da, ziua 2, e defapt a 3-a zi și eu sunt bulversat cu numărătoarea asta, dar dacă așa s-a început (cu ziua zero), așa dansăm până la final, în fine, divaghez, am avut parte de surprize, pe care de altfel, nici organizatorii nu le-au prevăzut.
Dar să o luăm cu începutul! Mi-am propus să plec spre festival cel târziu la ora 13, știam din anii trecuți că vinerea o să fie nebunie pe drum după ora 17:00. În primul rând pentru că ies oamenii de la serviciu și pleacă din oraș în weekend, mai sunt cei care doar atunci se îndreaptă spre festival șiiiii sunt cei care vin special pentru Florence and the Machine
Și bine am făcut, pentru că și așa am făcut 1 oră și 11 minute (știu exact pentru că îmi raportează aplicația de la Pony). Partea bună e că nu am treabă cu parcarea, trec prioritar, o las lângă VIP… prin urmare nu mai pierd timp și aici
Nici nu am intrat bine în festival că am și mers la Booha Mansion, v-am mai spus eu, e prima noastră opțiune. Dar, pentru că a fost extrem de cald, am descis să ne ascundem de soare la Hide out (ioi ce joc de cuvinte de autobază am făcut).
Aici l-am redescoperit pe Electroclown, chiar cu bucurie, pentru că a reușit să ne binedispună, să ne facă să intrăm în starea de festival.
Paranteză: io așa mulți oameni la EC nu am văzut niciodată, nu la Hideout, ci plimbându-se prin festival… așa mulți au fost, că ridicau praful, zici că eram în ceva film western. Revenim.
Jur că activitățile de la colțul bărboșilor mi se par cele mai tari. Bine, sunt subiectiv, știu, pentru că mi se pare o comunitate super faină, comunitatea bărboșilor. Drept urmare le-am făcut și lor o vizită, cât să schimbăm o vorbă și o bârfă. Pentru că nu-i așa, ce e prietenia fără o bârfă?
Pentru că mi-am pierdut C-ul din insigna pe care am făcut-o din capace de plastic în colțul ECO, înainte de merge să mi-l refac, am dat duma:
Nu e problemă să-ți pierzi C-ul, important e să nu-ți pierzi E-ul!
Interiorul castelului e fenomenal, știu, mă repet, dar chiar e și aștept cu nerăbdare câteva filmulețe pe care să le embeduiesc astfel încât să vedeți și voi… asta pentru cei care nu ajung la festival, pentru că voi, cei care ajungeți la festival, e obligatoriu să intrați și să experimentați.
În timp ce la scena principală cânta Florence + the Machine, la Hangar făceau spectacol artiștii de la Sofi Tukker. Sincer vă spun că nu mă așteptam să-mi placă așa mult. M-au super electrizat cu energia lor și surprinzător (surprinzător pentru că nu-i știam) mi-au plăcut mult. Dacă îi prindeți pe undeva în concert, nu-i ratați, sunt buni.
Seara tot la Booha Mansion mi-am încheiat-o și deloc surprinzător pentru mine și preferințele mele muzicale, nu am prins controversata bucată de melodie, maneaua lui Adrian Minune, pe care Tommy Cash a mixat-o și care i-a adus de altfel ban pe viață la EC.
Nu știu ce să zic, pe mine nu m-a afectat. Înțeleg atitudinea organizatorilor, până la urmă e casa lor și fac ce vor ei, ceea ce e și normal. Dar, printre altele cred că se face prea mare tam-tam, din partea noastră zic, a publicului de pe margine, pe tema asta. În fine!
Seara am terminat-o apoteotic așteptând să treacă trenul din Bonțida, eu fiind în Pony. Pe viitor am să fiu mai atent la mersul trenurilor.
Gata, nu mai stau la discuții, că a început deja ziua cu numărul 3, sau, ca să păstrez numărătoarea corectă: a 4-a zi din festival.
