Avand in vedere ca nu se mai pescuieste de foame … de pe vreamea lu’ Isus, si avand in vedere, ca nu toti cei care merg la pescuit, se incadreaza in:
Doi pescari pe malul apei. Primul prindea in nestire peste, al 2-lea nimic. Se duce ala ce nu prindea langa primu si il intreaba:
– Cum faci de prinzi? Nu ma inveti si pe mine?
– Cum sa nu! Iti scoti organu’, il bagi in apa si incepi sa fluturi din el.
Zis si facut, il scoate, il baga’n apa si dupa 2 ore tot nimic. I se plange la mentor si ii spune ca el mai mult de 3 minute nu o poate flutura pentru ca i se ridica …
– Pai daca inca iti functioneaza, ce cauti la pescuit????!!!!
Asadar, fara sa divaghez foarte tare, ma intreb si eu, ca tot nepescaru: de ce mergi la pescuit? Am inteles ca e un hobby, dar de unde si pana unde, adica, e gresit daca spun ca pescarii fug de… societate?
Nu sunt un pescar, io cand merg la pescuit (pana amu nu m-am dus decat cu Gog si cu LJ) ma plimb, fac o poza, un foc, dorm si nu in ultimu’ rand
Am fost o singura data la pescuti. Stiu ca m-am imbatat.
Ce fac oamenii care se duc la pescuit. Este un moment prielnic de a se imbata si de a uita de toate. De peste nu mai vorbim….
Pentru mine pescuitul nu este altceva decât o odihnă activă la aer curat, în combinație cu o doză de adrenalină ce o primesc în timpul cînd peștele mușcă momeala.