Acum câțiva ani, au venit în vizită de sărbătorile Pascale niște prieteni din Timișoara. Printre altele, fata care a venit în vizită se plângea că e dependentă de chipsuri și cola.
În fine, în ajun mergem la magazin să cumpărăm una-alta. Pe banda rulantă îi separ cola de restul produselor și o anunț că eu nu plătesc pentru ea, pentru ea cola. Fata se uită puțin ciudat la mine. Eu, fără să clipesc:
– Dacă bei cola, o să ajungi în Iad!
Caserița face ochii cât cepele și se oprește din marcat. Mă uit la ea și cu o voce acuzătoare, arătând cu degetul spre ea, îi spun:
– Ahaaa! Și tu bei cola! O să ajungi în Iad!!!
– Pi că nu, că să vezi, că numa umpic… Adică cum? Nu, nu o să ajung în iad! Tu vorbești? Uite că tu bei vin, tu o să ajungi în Iad!
– Vinul e sângele lui Hristos, reprezintă salvarea noastră de la osânda veșnică și tu îmi spui că din cauza asta o să ajung în Iad, în condițiile în care bei cola? Pe bune? E clar, o să ajungi în Iad!
Și am plecat, nu știu ce s-a întâmplat cu scumpa caseriță, că nu am mai văzut-o după acest incident pe la magazin, cert este că de atunci, ori de câte ori văd pe cineva că bea cola, îi spun:
– Bei cola, o să ajungi în Iad!
Nu contează marca de cola pe care o bea, importantă e reacția persoanei.