Cristian Aszalos:

Că să nu ajungem la ofense de genul, „Aszalos, ungure, tu ce treabă ai?”, haideți să începem cu câteva truisme. Sau axiome. Le catalogați cum vreți. Ardealul face parte din România, conform Constituției. Ardelenii, indiferent de origini sau etnie, sunt cetățeni români cu drepturi egale. Tot Constituția spune asta. Aceste drepturi inalienabile sunt valabile, la fel de bine, în Moldova, Muntenia, Oltenia, Crișana, Maramureș, Bucovina și Dobrogea.

Bun. Și acum trec la subiect. Nici FRF, nici selecționerul Anghel Iordănescu nu și-ar dori ca partida cu Spania să se dispute la Cluj. Asta e clar. Ok, Ardealul e bun în sloganele voastre patriotarde, dar pare din altă țară când vine vorba despre naționala României, o reprezentativă care este a tuturor. O echipă care este ȘI a noastră. Și noi ne făceam cruci și spuneam rugăciunile începătoare la meciurile „generației de aur”. Și noi am făcut mii de kilometri până la București pentru lacrimi de fericire sau de tristețe. I-am făcut pentru că aveam sentimentul de apartenență. Pentru că eu, ungurul Aszalos, sunt pe jumătate român și cred în unitate prin diversitate. Nu sunt secesionist. Nu vreau să mă separ de voi, miticii. Apropo, nu e o jignire. Caragiale v-a botezat astfel. Din contră. Vreau să ne apropiem. Să simt că eu, ardeleanul, sunt respectat și la București, în capitala mea. 

Nu accept următoarele argumente: că pe Arena Naționala încap mai mulți și, implict, vin încasări mai mari, numai bune pentru banii grei pe care trebuie să-i plătitm spaniolilor. Dacă totul se rezumă la bani, atunci mai bine ne despărțim… De ce spaniolii, italienii, francezii, germanii sau orice reprezentative importante își plimbă vedetele prin toată țara? Vă asigur că răspunsul e un truism, pentru simplul fapt că e o invitație la civilizație. 

Cert e că, indiferent de limbă, etnie sau cetățenie, iubirea se câștigă, se muncește, se caută. Iubirea se oferă și, apoi, se primește. Dacă nu credeți, vă invit, dragi federali și tricolori, să veniți și pe la noi. România vă așteaptă. La Cluj, Oradea, Timișoara, Iași, Constanța, Brașov sau Craiova. Oriunde, prin România.

Și nu uitați. Nu există țări sărace, doar națiuni cu lideri slabi.

PS: Vă primește cu brațele deschise și românul Levente Molnar, la Teatrul Maghiar, și românul Florin Piersic, la Teatrul Național. Vă asigur.