S-a tras cortina peste weekendul de la Castelul din Gilău și, după ce mi-am lăsat papilele gustative să își revină, pot spune un singur lucru: fix de așa ceva avea nevoie Clujul. Jos pălăria în fața organizatorilor pentru un festival matur, impecabil calibrat și, mai ales, curajos.
De ce curajos? Pentru că Taste of Transylvania a venit să demonstreze pe viu o teză pe care o susțin de mult timp în secțiunea În oraș: mâncarea excepțională, gătită cu tehnică, respect și ingrediente locale curate, nu trebuie să fie sinonimă cu prețurile absurde. S-a dovedit că se poate face gastronomie fină, ba chiar și de nivel Michelin, la prețuri pe care ni le permitem.
- Verdictul: Fix tipul de eveniment gastronomic de care Clujul avea nevoie pentru a demitiza prețurile exagerate.
- Mândria locală: Restaurantele din Cluj (Visuin, Nativ, Kupaj) au avut o prezență formidabilă, demonstrând excelență accesibilă.
- Revelația: Vitello „păstrăvato” de la Pásztori István a fost preparatul suprem al weekendului, un adevărat roller-coaster de gusturi.
- Memoria gustului: Salata de brânză de la NOUA, cu roșii de la ferma Steluța, a trezit amintiri pure din copilărie prin simplitate și ”iutele” discret al cașului frământat.
- Lecția: Gastronomia de nivel înalt se poate face și cu respect pentru buzunarul oaspetelui, de la tartarul de 19 lei (Nativ – despre care îmi mețin că e cel mai bun tartar de vită mâncat de mine) până la tehnici Michelin.
Am luat la rând standurile și am lăsat etichetele la intrare. Mai jos vă redau radiografia completă a ceea ce am degustat în aceste trei zile intense.
Revelația supremă și memoria gustului
Dacă toate preparatele testate au fost bune, unul a reușit să îmi dea complet papilele peste cap și să mă facă să mă opresc din mestecat ca să înțeleg ce se întâmplă:
Vitello „păstrăvato” (Limbă de vițel, sos de păstrăv afumat, gălbiori murați și soc murat) – 40 lei | PI – Food that tells a story by Pásztori István
O execuție genială. Textura perfectă a limbii, tăiată de aciditatea gălbiorilor și a socului murat, îmbrăcată în fumul discret al sosului de păstrăv.
A fost, de departe, regele meu din acest weekend!
O altă oprire obligatorie a fost la standul celor de la NOUA, unde am trăit un moment de nostalgie pură. Pe lângă faimoasa Sarmaua aerodinamică umplută cu obrăjori de vită (49 lei), care a atras toate privirile, Salata de brânză cu ierburi românești și roșii de la ferma Steluța (39 lei) a fost extraordinară.
Ierburile alea proaspete au făcut toată diferența, iar brânza… m-a transportat direct în copilărie. De mult nu am mai mâncat un caș proaspăt, frământat cu sare, cu acel gust ușor iute (atenție, iute – nu știu cum să vă explic diferența între iute și picant, sunt două gusturi diferite pe care un ardelean le știe… întrebați orice ardelean peste 40 de ani). Jos pălăria!
Mândria locală: Clujul a fost la înălțime
Am fost extrem de atent la prezența restaurantelor din Cluj și trebuie să îi felicit public. Au avut o prestație formidabilă, demonstrând că poți fi creativ și corect în același timp în fața propriului public.
- Visuin: Au adus un Coșuleț crocant din cartofi aromatizat cu cimbrișor, pudră de oțet, salată de icre și texturi de chives (36 lei). Extrem de fin, texturi contrastante și un echilibru perfect între aciditatea pudrei de oțet și grăsimea curată a icrelor.
- Restaurant Nativ: Să pui în meniu un Tartar de vită pe pâine cu maia, unt aromatizat și gălbenuș de ou la doar 19 lei este o declarație de dragoste pentru clienți. Gust intens de carne maturată, asumat, fără bife inutile. O lecție de raport calitate-preț. Îmi mențin părerea: este cel mai bun tartar de vită mâncat de mine… oriunde în lumea asta!
- Kupaj: Au mers pe o zonă conceptuală superbă cu desertul Mălai și căpșuni (65 lei). Textura mălaiului combinată cu prospețimea căpșunilor de sezon a închis perfect o după-amiază caldă la castel.
- Braseria Locală: Au mizat pe simplitatea ingredientului premium cu Textures of tomatoes from Ferma Steluța and Torockoi cheese (44 lei). Când ai roșii românești adevărate și brânză de la Colțești, nu trebuie să complici lucrurile.
În jurul Transilvaniei (și dincolo de ea)
Explorarea a continuat cu alte texturi spectaculoase care merită menționate:
- Petry Bistro – Grill & Wine: Am încercat Steak-ul din ciuperca coama leului, sos beurre blanc, sfeclă, piure de țelină arsă și crumble de in cu dovleac (42 lei). Un preparat vegetarian care îți arată că nu ai nevoie de carne ca să obții profunzime și umami dacă știi să folosești focul și rădăcinoasele.
- Mosafir: Cârnații de Pleșcoi de la nea Popa, cu pârjoală de mălai și sos de ou cu brânză de burduf (45 lei) au adus un gust rustic, robust.
- Babel Budapest: Pentru cei care știu / au mai mâncat, Momița de vițel (115 lei) a adus finețea tehnicilor din capitala Ungariei direct în curtea castelului din Gilău. Vorba lui Paul: cea mai scumpă furculiță de pe anul ăsta. Dar a trebuit să o încerc… nu în fiecare zi am posibilitatea să mănânc din mâna unui bucătar cu stea Michelin.
- Simon család kürtőskalácsa: Am testat varianta sărată (nu am mai mâncat până acum): Kürtőskalács cu brânză Raclette (20 lei), la care am adăugat acel extra de miere cu chili (5 lei). Combinația de aluat dulce-cald, brânză topită și textură picantă este pură dependență.
Gânduri de final
Taste of Transylvania Boutique 2026 nu a fost doar despre mâncare; a fost despre comunitate, despre producători care au stat la povești cu clienții și despre bucătari de top care au coborât din turnurile lor de fildeș direct la jar.
Dacă așa arată viitorul gastronomiei noastre, eu sunt extrem de optimist. Sper ca acest festival să devină o tradiție permanentă la Gilău, iar restul restaurantelor din Cluj să ia aminte: gustul mare nu are nevoie de prețuri artificiale.
Voi ce ați gustat și ce v-a plăcut cel mai mult?
Ne vedem la ediția următoare!
