E ora 8 dimineata. Ma grabesc sa imi beau gura de cafea, si sa plecam spre birou… trebuie s-o las pe buburuza inainte la biroul ei si nu vreau sa intarzii… cu totii stim ce e la intersectia de la casa de cultura a studentiilor dimineata.
Stupoare, in intersectie nu e nici macar un politist care sa incurce circulatia… nu imi vine sa cred, dar intre semafoare se rostogoleste un ghemotoc de fan, zici ca suntem in ceva wetern!
E ora 13, merg in plin centru ca sa iau masa impreuna cu buburuza… orasul arata precum Naraha, Fukushima… doar o pisica se plimba pe strada… Andrei Niculescu este distrus!
La Opera Food Cafe sunt eu si buburuza… nu mai e nebunia de ieri, ospataritele sunt la fel de amabile… ma intorc la birou, traversez tot Clujul… nici mata (pisica!) nu mai e pe strada… in schimb acum parca e mai mult fan pe strada care se rostogoleste in bataia vantului.
Incredibil, reusesc sa traversez Clujul, de la aeroport pana la gara, prin mijlocul lui in mai putin de 13 minute… e ora 15, si eu nu m-am grabit deloc… linia verde functioneaza, mai ales cand nu sunt dobitoci care sa blocheze intersectia!
E ora 17, plec din capatu’ Manasturului spre Kogalniceanu, reusesc performanta de 5 minute… tipenie de om nu am vazut!
E ora 18, imi iau buburuza de mana sa mergem la un film… in mall! Dezastru, intrega populatie Clujeana e in mall… vedem filmu’ si plecam, orasul e extraordinar de frumos luminat… pe strada ma plimb eu cu buburuza de mana si inca vreo’ doi indragostiti!
Iubesc orasul asta! Mai ales cand e plecata lumea in concediu…
Clujul e frumos cand il vezi pustiu. Dar daca ar fi asa tot timpul nu ar mai fi frumos. Ar fi doar sinistru.
hmmmm, probabil 😀