Cumva, experienta bloggeri la schimb, mi-o (re)adus un gad in minte… si anume:
Cat de mult esti dispus sa platesti pentru locul asta caldut pe care il ai?
Sa ma fac putin mai explicit. Ai un loc de munca, locul de munca iti aduce un venit confortabil… nu iti permiti tu multe, dar cel putin nu mananci pita cu margarina toata ziua si pe langa asta esti si cat de cat OK cu locul de munca… adica sefu’ nu te fute toata ziua la cap (nu numai, in unele cazuri), colegii nu te pun sa speli pe jos in buda in fiecare saptamana, si odata la trei saptamani ajungi acasa inainte de ora 22!
In fine, intelegeti, nu e locul cel mai roz de munca, dar e un loc de munca confortabil.
No, iesirea asta din zona de confort, mi-o readus in minte o mai veche dilema de-a mea: cat frig esti dispus sa rabzi, doar de frica frigului?
Intelegeti unde bat… nu?
Intr-un fel, pe cei trecuti de o anumita varsta ii inteleg. Cumva, la ei sintagma: mai inghit cativa ani ca sa pot sa ies la pensie, are logica… adica no, au fost invatati intr-o anumita directie, poate au mai mult decat propria persoana la cine sa se gandeasca… are sens!
Dar restu’… restu’ de ce rabda frig? De ce asteapta in frig pana ce degera si compania la care lucreaza? De ce sunt dispusi sa-si piarda un deget, o mana, un piciora, doar de frica frigului?
Unii nu vor sa dea cioara din mana pe pasarea de pe gard 🙂
(impersonal)
Frigul ca frigul, l-ai indura dar cand bate vantul (criza)…