Carnie, zamă și tocană: Gustul ăla bun a revenit în Cluj

Mă bucură extrem de tare să văd că industria HoReCa din Cluj încă mai are suflu să deschidă locații noi. Și nu orice fel de locații, ci locuri faine, cu oameni care chiar au treabă cu gastronomia în spate.

Pe Ciprian Spancioc îl știu încă din perioada de glorie a truck-ului The Wild Chef. I-am testat preparatele la Electric Castle, EC Garden și / sau Zazen și mereu mi-a plăcut abordarea lui. Ulterior, s-a mutat spre zona de evenimente private cu The Wild Garden, unde recunosc că m-am bucurat de mâncarea lui doar dacă nimeream la vreo nuntă sau la petrecerile TIFF.

Ei bine, de fix o lună, Ciprian a făcut echipă cu o adevărată somitate: Mircea Groza. Dacă nu ați auzit de el (deși e greu), omul e un arheolog culinar în adevăratul sens al cuvântului. E păstrătorul secretelor din bucătăriile bunicilor noastre, cu peste 40 de ani de cercetare în spate. Când spui Mircea Groza, spui tradiție sălăjeană adusă cu meticulozitate în prezent.

Împreună au deschis Carnie, zamă și tocană, un restaurant unde focusul e fix unde trebuie: pe gust și pe experiența noastră, a celor care stăm la masă.

Experiența la bar și tăietura măcelarului

De obicei aștept ceva mai mult timp până să scriu despre un local nou, dar aici nu e cazul de emoții. Cu experiența celor doi, surprizele neplăcute sunt excluse. Am trecut pragul restaurantului deja de două ori.

Prima lecție învățată: faceți-vă rezervare (0778 746 743).

Locul e micuț și plin. Noi am mers fără, cu gândul că dacă nu e masă, stăm la bar. Au o zonă foarte faină la bar, chiar în fața grill-ului, unde poți vedea spectacolul flăcărilor. Am avut noroc, dar cât am stat noi (vreo două ore), am văzut zeci de oameni întorși din drum pentru că nu mai era nicio masă liberă.

Conceptul e simplu și îl aprob total: „vinul este o extensie a mâncării, nu trebuie să fie scump, pentru că atunci omori și crama, și clientul” – vorba lui Ciprian.

Ce am mâncat (și ce ne-am luat la pachet)

Am fost împreună cu Buburuza și am făcut un „research” serios pe meniu. Iată ce a ieșit:

• Pateu de pui cu focaccia (31 lei) – un început cremos și onest. Gust de ficat intens, fix cum îmi place mie și cum se făcea acasă, pe vremea când tăiam porc.
• Ficat de vită cu ceapă și piure (65 lei) – făcut la perfecție pe grătar, tăiat ca o tagliata și așezat pe un pat de piure. E genul de preparat pe care l-aș mânca zilnic.
• Pizdulice la grătar și cartofi pai cu telemea rasă (48 lei) – Aici m-au câștigat definitiv. În copilărie, când venea măcelarul să taie porcul, bucata asta făcea parte din taxa lui. Dacă făceam ochi de cățeluș rănit, primeam și eu o porție. Să o găsesc în meniu, gătită corect, a fost o bucurie. Bonus: vine cu un trio de muștar artizanal (miere, hrean și cărbune) – e obligatoriu să-l încercați!
• Murături de casă asortate (18 lei) – perfecte pentru ficatul de vită.

La capitolul lichide, sau cum fumos scrie pe sticlă: Zamă nobilă, am mers pe un Spumant Carnie, zamă și tocană Brut (90 lei sticla), apă plată (10 lei litrul – un preț foarte corect!) și un digestiv pe final (cafea la 9 lei plus o pălincă de piersici din partea casei).

Sincer? Mâncarea a fost atât de multă încât am plecat cu jumătate de porție de ficat acasă. Efectiv n-a mai intrat, deși am încercat din răsputeri.

Concluzie: Merită?

Meniul e extrem de atractiv, iar denumirea localului nu minte deloc. E despre gustul ăla primordial, despre tehnici de grill / smoker / tigăi stăpânite bine și despre ingrediente care vorbesc de la sine.

Dacă sunteți în Cluj și vreți ceva autentic, mergeți și convingeți-vă. Recomandarea mea e validă și semnată cu poftă!