Nciodata nu am fost de acord cu principiu, conceptu’, zicala … sau ce o fi:
Un ghinion nu vine niciodata singur!
De fiecare data, cand s’o intamplat ceva, ceva care noi, muritorii de rand, il numim ghinion (nu discutam acum despre existenta ginionului, sau nu…), dupa care au urmat o serie de evenimente cat de cat pe aceiasi tema, am spus ca sunt eu deschis la a observa acest gen de evenimente, din cauza primului eveniment produs … adica, daca nu il observam pe primu’ … el, asa numit ghinionu’, cu siguranta nu le observam nici pe urmatoarele … ca pana la urma, in viata de zi cu zi, avem parte de evenimente pe care le observam si le catalogam ca a fi ghinion… sau, dinpotriva… opusul.
No’ in fine, io, de fiecare data am zis ca nu is de acord cu faza aia … “Cand vine … vine” … mai degraba, is de acord, cu fraza: “Cand vad … vad”
Sursa poza
Pana la urma, si fraza asta face parte din cultul nostru’ a superstitiosiilor …
Tu?… cum esti? … cu Vine sau Vad 😀
Nu intotdeauna cand am avut ghinion, a fost data de 13 😀
Eu nu prea cred in ghinion, ca ar fi dependent de vreo conditie. Daca e sa se intample, se intampla.
io am aparut vineri 13. Deci plm…
Eu m-am născut pe 13 şi astfel e ziua mea norocoasă. 😀
la fel cum o bucurie nu vine niciodata singura 🙂
Cred ca atunci cand ti se intampla ceva rau esti predispus sa te gandesti mai mult la lucruri negative si asta atrage la randul ei si alte lucruri negative…puterea gandului…The Secret…
io nu vin.
Nu sunt superstițioasă de obicei. Dar am și momentele mele.
Nu intotdeauna cand am avut ghinion, a fost data de 13 😀
nu sunt superstitios deloc, e o manipulare si aceasta
Ia uite aici altfel pusa problema:
Tre’ sa plec in Polonia. Via Viena. No, ma uit pe site-ul aeroportului sa nu fac drumu’ degeaba, ca doar de aia e online totul. Nimic suspect asa ca merg sa fac check-in-ul.
La ghiseu, insa… surpriza. Cancelled pe ecran, probabil afisat cu un sfert de ora inainte. Urmatorul, Munchen. Zbor care, inainte cu doua saptamani s-a anulat de vreo trei ori la rand. Dar acum merge.
Fara prea multa intarziere (jumatate de ora e acceptabil la toate cursele regionale – un fel de boomerang cu avionul) plec spre Munchen. Acolo, totul ok, ninsese dar parea curat. Insa, cu o ora inainte de boarding a inceput sa ninga. La inceput marunt, apoi din ce in ce mai sanatos. Urcam in avion on-time, toate procedurile se desfasoara normal (alea din avion). Toata lumea cu centuri puse cand ne anunta pilotul ca mai stam vreo ora ca-s prea cu multa zapada pistele.
Au facut ei ce au facut (ca de aia sunt nemti) si am plecat. Cu vreo trei ore intarziere dar in siguranta.
Am ajuns in Cracovia pe la doua, ora lor.
Si numai la hotel, cand imi setam alarma pentru dimineata, vad ca suntem in 14… 13 doar ce trecuse.
Acu’ io nu mi-s superstitios, ca e banal (sic) sa fii asa.
Da’ nici nu vreau sa fiu ipocrit si sa nu zic ca nu mi-am pus problema „cum dreaq s-au intamplat atatea FIX in 13)?”.
Deci nu-i nici „Cand vine… vine”, nici „Cand vad… vad”
E mai mult „Cand realizez… realizez!”
Intoarcerea acasa a fost mai ok. Dar aia a fost in 17.
@cosmin :-)) ii excelenta asta cu „Cand realizez… realizez”
Eu sunt cu „evit” 😀
sperstitii sunt pentru oamnenii cu sufletul gol.
Nu cred in asa ceva, pe lume exista bine si rau… doua lucruri extrem de firesti…